Issn 1857-1336 universitatea de stat din moldova moldova state university
| Вид материала | Документы |
- Universitatea de stat din moldova, 3309.21kb.
- Universitatea de stat din moldova, 3931.75kb.
- Universitatea de stat din moldova, 2225.75kb.
- I sportului al republicii moldova universitatea Liberă Internaţională din Moldova, 44.42kb.
- Universitatea de stat din moldova, 1869.45kb.
- I sportului al republicii moldova universitatea Liberă Internaţională din Moldova, 46.46kb.
- Ei al republicii moldova universitatea Liberă Internaţională din Moldova, 51.82kb.
- Ei al republicii moldova universitatea Liberă Internaţională din Moldova, 50.22kb.
- Ei al republicii moldova universitatea Liberă Internaţională din Moldova, 82.14kb.
- Universitatea liberă internaţională din moldova факультет экономических знаний Слесаренко, 1066.88kb.
ISSN 1857-1336
U
NIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
MOLDOVA STATE UNIVERSITY
STUDII INTERNAŢIONALE
VIZIUNI DIN MOLDOVA
PUBLICAŢIE PERIODICĂ ŞTIINŢIFICO-METODICĂ
INTERNATIONAL STUDIES
VIEWS FROM MOLDOVA
PERIODICAL SCIENTIFIC-METHODOLOGICAL EDITION
NR. 4(5)
2007
CHIŞINĂU-2007
CZU 327(478+4)(082)=135.1=111=161.1
S
93Ediţia de faţă a revistei “Studii internaţionale. Viziuni din Moldova” cuprinde materiale la rubricile tradiţionale cum ar fi “Probleme actuale ale relaţiilor internaţionale”, „Republica Moldova în relaţiile internaţionale”, „Cercetări comparative”, în care sunt incluse articole atât ale profesorilor Catedrei Relaţii Internaţionale a USM, cât şi ale profesorilor de la alte catedre şi instituţii din republică şi de peste hotare.
Compartimentul didactico-metodic este prezentat prin genericul „Studii internaţionale în curriculum-ul universitar”. Compartimentul include articole dedicate diverselor aspecte ale studiilor americane. Revista se încheie cu rubricile, la fel, tradiţionale “Contribuţii studenţeşti” şi „Bibliografie şi informaţii”.
Materialele sunt adresate atât cadrelor didactice, studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor, sectoarelor guvernamental, nonguvernamental, de administraţie publică, cât şi tuturor celor interesaţi de domeniul relaţiilor internaţionale.
RECENZENŢI:
Ala Roşca, doctor habilitat în ştiinţe politice
Radu Gorincioi, doctor în ştiinţe politice
COLEGIUL DE REDACŢIE:
doctor hab., conf. V.Teosa (redactor-şef); doctor, conf., ambasador E.Ciobu;
doctor hab., profesor C.Eşanu; doctor hab., profesor V.Moşneaga; doctor hab., profesor Gr.Vasilescu; doctor, conf. Gh.Căldare; doctor, conf. D.Ilaşciuc; doctor, conf. V.Borş; doctor, lector sup. A.Colaţchi; doctor, lector sup. A.Lavric.
Ideile şi opiniile expuse în materialele prezentate aparţin autorilor
şi nu reflectă neapărat viziunile colegiului de redacţie.
Articolele sunt recenzate
Prezentul număr al revistei a fost editat cu suportul Centrului de Informare şi
Documentare privind NATO din Moldova
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Studii Internaţionale. Viziuni din Moldova = International studies. Views from Moldova: Publ. periodică şt.-metodică / Univ. de Stat din Moldova; col.red.:
V. Teosa (red.-şef), ... . – Chişinău: CEP USM, 2007. – ISSN 1857-1336. – ISBN 978-9975-70-011-5
№4(5), 2007. – 208 p. – Texte: lb. rom., engl., rusă. – ISBN 978-9975-70-532-5
200 ex.
--1. Relaţii internaţionale
327(478+4)(082)= 135.1=111=161.1
ISBN 978-9975-70-011-5 © USM, 2007
SUMAR
Stăvilă I. Pledoarie pentru o revistă
teoretică şi aplicativă 7
Ţâu N. Evoluţia diplomaţiei economice
în contextul dezvoltării relaţiilor economice internaţionale 9
- PROBLEME ACTUALE
ALE RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE
Dokova D. Participation of the Republic of Bulgaria in NATO 18
Мошняга В. Международная трудовая миграция
молдавского населения и проблема денежных переводов
в человеческом и институциональном измерении 22
Colaţchi A. Negocierile internaţionale – metodă paşnică
de dirijare a relaţiilor internaţionale 36
Tărîţă O. Protocolul, ceremonialul şi eticheta:
evoluţie istorică şi semnificaţii actuale 43
II. REPUBLICA MOLDOVA ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE
Cebotari S., Saca V. Configurarea politicii externe a Republicii Moldova
în spaţiul integraţionist european 53
Lavric A. Conflictul din estul Republicii Moldova:
premise istorice 75
Molodilo D. Role of the peacekeeping forces in the settlement
of the transnistrian conflict 85
Stoiciu V. Influenţa factorului geopolitic asupra fenomenului
de stat slab în Republica Moldova 91
III. CERCETĂRI COMPARATIVE
Бурдельный Е. Миграция с «Востока» на «Запад» Европы
в контексте расширения Европейского Союза:
современное состояние и возможные перспективы 106
Corlăteanu S. Particularităţi de integrare socială a minorităţilor etnice
din ţările Europei de Sud-Est şi Centrale 122
Николаеску И. Инновационные стратегии профсоюзов
в рамках политики Mеждународной
организации труда 129
Janeliūnas T., Kirvelytė L. Geopolitics of South Caucasus 140
Liang Xu. The China’s promotion of national identity through
“Peaceful Rise” strategy 155
IV. STUDII INTERNAŢIONALE
ÎN CURRICULUM-UL UNIVERSITAR
Ţapoc V. Originalitatea şi semnificaţia filosofiei americane 162
Vasilescu G. Valorile americane la început de mileniu 171
Roşca A. Politica externă a SUA şi securitatea internaţională 188
V. CONTRIBUŢII STUDENŢEŞTI
Tolicova E., Teosa V. Neoconservative Legacy and its Influence
on George W.Bush Jr. Administration after 9/11 196
VI. BIBLIOGRAFIE ŞI INFORMAŢII
Malaniuc A. The Partnership for Peace Information
Management System: Technology Connecting PfP 204
SUMMARY
Stăvilă I. Pleading for a Theoretical and Applicative Review 7
Ţâu N. The Evolution of Economic Diplomacy
in the Context of International Economic Relations 9
I. PRESENT PROBLEMS OF INTERNATIONAL RELATIONS
Dokova D. Participation of the Republic of Bulgaria in NATO 18
Мошняга В. International Labor Migration
of Moldovan Population and the Problem
of Money Transfers in Human
and Institutional Dimension 22
Colaţchi A. International Negotiations – Peaceful Method
in Management of International Relations 36
Tărîţă O. Protocol, and the Ceremony Label:
Historical Evolution and Current Significances 43
- REPUBLIC OF MOLDOVA
IN INTERNATIONAL RELATIONS
Cebotari S., Saca V. Setting the Republic of Moldova
Foreign Policy in the
European Integrational Space 53
Lavric A. The Conflict from the East of Republic of Moldova:
Historic Premises 75
Molodilo D. Role of the Peacekeeping Forces in the Settlement
of the Transnistrian Conflict 85
Stoiciu V. The Influence of Geopolitical Factor over
Weak State Phenomenon in the Republic of Moldova 91
III. COMPARATIVE RESEARCH
Бурдельный Е. Migration from "East" to "West"
in Europe in the Context of EU Enlargement:
Realities and Perspectives 106
Corlăteanu S. Peculiarities of Societal Integration of Ethnic
Minorities from South –Eastern and Central Europe 122
Nicolaescu I. Inovations Strategies of Trade Unions within
the Framework of International Labour Organization 129
Janeliūnas T., Kirvelytė L. Geopolitics of South Caucasus 140
Liang Xu. The China’s promotion of national identity
through “Peaceful Rise” strategy 155
IV. INTERNATIONAL STUDIES
IN THE UNIVERSITY CURRICULUM
Ţapoc V. The Originality and Significance
of American Philosophy 162
Vasilescu G. The American Values at the Begining
of the Millennium 171
Roşca A. Foreign Policy of USA and international security 188
V. STUDENTS CONTRIBUTION
Tolicova E., Teosa V. Neoconservative Legacy and its Influence
on George W.Bush Jr. Administration after 9/11 196
VI. BIBLIOGRAPHY AND INFORMATION
Malaniuc A. The Partnership for Peace Information
Management System: Technology Connecting PfP 204
PLEDOARIE PENTRU O REVISTĂ
TEORETICĂ ŞI APLICATIVĂ
Ion STĂVILĂ,
doctor în istorie,
viceministru al Reintegrării
Anul şi locul naşterii:
9 octombrie 1958, Orhei, Republica Moldova
Starea civilă: căsătorit
Formare profesională:
1976-1981. Facultatea de Istorie, Universitatea de Stat din Moldova
1984-1987. Aspirantura, Universitatea de Stat din Moscova
Activitatea profesională:
1981-1984. Lector de istorie contemporană, Catedra Istorie Universală,
Institutul Pedagogic de Stat din Chişinău
1987-1991. Prodecan, Facultatea de Istorie şi Etnopedagogie, Institutul
Pedagogic de Stat din Chişinău, lector superior
1991-1992. Lector superior, Catedra Istorie Modernă şi Contemporană,
Universitatea de Stat din Moldova
1992-1996. Director al Direcţiei Europa şi America de Nord,
Ministerul Afacerilor Externe
1996-1999. Ministru-consilier al Ambasadei Republicii Moldova
în Regatul Belgiei
1999-2001. Director al Direcţiei Probleme de securitate europeană şi
politico-militare, consilier al ministrului afacerilor externe,
director al Direcţiei Generale Securitate Internaţională, MAE
2001-2004. Viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova
2004-2006. Şef-adjunct de Misiune, Ambasada Republicii Moldova în Ucraina
2006-prezent Viceministru al Reintegrării al Republicii Moldova
Ediţia de faţă a revistei „Studii internaţionale. Viziuni din Moldova”, care a devenit deja bine cunoscută mediilor academice şi unui anumit public interesat, abordează câteva chestiuni relevante şi actuale ale relaţiilor internaţionale şi politicii externe a Republicii Moldova, în particular, vizând rolul unor actori de prim-rang din cadrul politicii internaţionale, diplomaţiei economice, proceselor integraţioniste, problemei transnistrene, care prezintă în ultimul timp un interes sporit pentru comunitatea ştiinţifică şi publicul larg din Republica Moldova.
Un interes deosebit îl prezintă articolele care elucidează unele aspecte relevante ale politicii externe a Republicii Moldova, în particular, vizând integrarea europeană, raporturile moldo-comunitare în contextul politicii de vecinătate a UE, cooperarea şi securitatea regională, precum şi unele puncte de vedere asupra originilor conflictului transnistrean şi rolului mecanismelor de pacificare în procesul de reglementare a acestuia.
De remarcat că în numărul de faţă al acestei fascicule sunt publicate pentru prima dată materiale ale unor diplomaţi practicieni în care sunt elucidate aspecte importante ale diplomaţiei economice şi contribuţiei Bulgariei, unul dintre noile state-membre ale Alianţei Nord-Atlantice, la promovarea politicii de securitate. Este semnificativ faptul că unul dintre materialele inserate este semnat de prim-ministru al afacerilor externe şi primul ambasador al Republicii Moldova în SUA, Nicolae Ţâu. Sper că aceasta este un început de bun augur şi că în ediţiile următoare ale revistei vom putea citi şi alte materiale care vor dezvălui „în cunoştinţă de cauză” viziunile, opiniile şi punctele de vedere ale altor diplomaţi experimentaţi asupra diverselor aspecte ale evoluţiei relaţiilor internaţionale, diplomaţiei şi politicii externe a ţării noastre.
O contribuţie valoroasă la ridicarea calităţii actualei ediţii o reprezintă studiile semnate de autori străini consacrate dezvăluirii unor probleme geopolitice şi de securitate din spaţiul post-sovietic, precum şi a unor fenomene relevante ale societăţii americane contemporane legate de evoluţia sistemului de valori la începutul mileniului trei, analiza comparată a platformelor electorale ale democraţilor şi republicanilor în campania preelectorală din acest an, tendinţele politicii externe a SUA în domeniul securităţii internaţionale ş.a. Cred că procedeele metodologice, ideile şi raţionamentele acestor autori sunt destul de sugestive şi instructive pentru cei din Republica Moldova preocupaţi de cercetarea ştiinţifică sau de elaborarea şi adoptarea deciziilor politice. Aceste materiale interesante sunt inserate în compartimentul „Studii internaţionale în curriculum-ul universitar” căruia i s-a rezervat un loc aparte în actualul număr al revistei. Este salutabilă politica colegiului de redacţie care promovează în mod consecvent în paginile revistei cercetările tinerilor autori şi ale studenţilor promiţători.
Evaluând la modul general materialele publicate în ediţia de faţă a revistei „Studii internaţionale. Viziuni din Moldova”, menţionez valoarea lor teoretică şi aplicativă deosebită. Îmi exprim speranţa că acestea vor suscita, deopotrivă, interesul celor din mediile academice preocupaţi de studierea, cercetarea şi predarea diplomaţiei şi a relaţiilor internaţionale, precum şi celor angajaţi în serviciul diplomatic şi alte structuri de stat implicaţi în activităţi practice de promovare a politicii externe a Republicii Moldova şi de creare a condiţiilor propice pentru depăşirea dificultăţilor şi dezvoltarea continuă a ţării.
EVOLUŢIA DIPLOMAŢIEI ECONOMICE
ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII
RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Nicolae ŢÂU,doctor habilitat,
profesor universitar,
Catedra Relaţii Internaţionale, ULIM
Anul şi locul naşterii:
25 martie 1948, comuna Andruşu de Jos, r-nul Cahul
Starea civilă: căsătorit
Studii:
1994–1995. Colegiul Internaţional Lado, Washington, D.C.
1993–1993. Stagiere la Universitatea Oxford din Marea Britanie
1981–1983. Doctor în economie, Academia de Ştiinţe Sociale, Bulgaria, Sofia
1965–1970. Inginer mecanic, Universitatea Agricolă din Chişinău
Domenii de cercetare: economia diplomatică, businessul internaţional,
peste 100 publicaţii, monografii, manuale
Limbi străine: engleza, franceza, rusa, bulgara
Rangul diplomatic: ambasador
Evoluţia carierei diplomatice:
1999–prezent: profesor, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, or. Chişinău
2006–2007. Consultant naţional, Proiectul Reformei Administraţiei Publice,
PNUD, Moldova
1998–2002. Director executiv al Centrului pentru Implementarea Proiectelor
şi Programelor, PNUD, Moldova
1993–1998. Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova
în Statele Unite ale Americii, Canada şi Mexic
1990–1993. Ministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova
The new realities outlined in the international economic relations determined some annalists to launch opinion that the world economy is directed to the new pattern of globalization, induce from new force which activate in implacable manner in this direction, that will be new technology from telecommunications, financial markets, trade with services and transnational corporations strategies based on the operations of services networks. By other words, we can be witnesses of crystallization of global economy based on the networks, on the measure what are occurring transition from one system of interdependence centered priority to the trade, to the system of interconnection centered priority to the networks.
Dezvoltarea dinamică a economiei în anii 1950-1975 a condiţionat creşterea volumului comerţului global cu 500%, în timp ce produsul global s-a majorat cu 22%. Aceste majorări au fost posibile datorită inovaţiilor tehnologice care au cuprins, în primul rând, tehnologia de informare şi comunicare. Aceasta a influenţat mobilitatea şi comunicarea astfel, încât „revoluţia tehnologică” a produs şi o „revoluţie socială”, transformând capitalismul industrial într-o realitate postindustrială a relaţiilor economice. Alvin Toffler l-a denumit „al treilea val” [1, p.55].
De la produse industriale s-a trecut la servicii şi protecţia proprietăţii intelectuale, care nu se aflau înainte pe agendă. Comerţul cu servicii a depăşit comerţul cu bunuri. S-a dezvoltat intensiv sectorul telecomunicaţiilor, finanţelor şi tehnologiei informaţionale. Teme noi au devenit agricultura şi comerţul electronic. Organizaţia Mondială a Comerţului s-a afirmat chiar de la lansare printr-o mai mare capacitate de a soluţiona problemele comerţului internaţional. Un exemplu elocvent serveşte faptul că în 47 de ani GATT a rezolvat 300 de sesizări, pe când OMC numai în 3 ani a soluţionat 132 de plângeri.
Este necesar a menţiona că majoritatea analiştilor în domeniul relaţiilor economice internaţionale consideră mutaţiile intervenite în structura comerţului internaţional, cum ar fi creşterea comerţului intraramural sau a comerţului cu servicii, drept consecinţe ale aprofundării procesului de globalizare a economiei contemporane. În acelaşi timp, părerile diferenţiază sensibil atunci când sunt apreciate tendinţele de amplificare a abordărilor regionale şi bilaterale din spaţiul relaţiilor economice internaţionale. Astfel, în ultimii ani, unii analişti consideră proliferarea negocierilor bilaterale şi regionale un simptom alarmant al fragmentării şi incoerenţei sistemului comercial, reprezentând tot atâtea devieri de la principiul multilateralităţii, consfinţit de-a lungul deceniilor drept principiul călăuzitor al sistemului comercial internaţional. Alţii, mai puţin sceptici, înclină să pună acest fenomen pe seama aceluiaşi proces de globalizare susţinută a economiei, considerându-l un răspuns direct al relaţiilor economice internaţionale la schimbările fundamentale care au avut loc în organizarea internaţională a producţiei şi în natura competiţiei internaţionale [2. p.25].
În opinia noastră, a doua viziune este mai aproape de adevăr, deoarece realizările spectaculoase în sfera informaticii şi a telecomunicaţiilor au contribuit la dezvoltarea revoluţiei informaţiilor, care a extins globalizarea vieţii economice internaţionale contemporane. Informatica şi telecomunicaţiile prin însăşi natura lor au o dimensiune globală, ele conduc la dezvoltarea proceselor globalizării.
Aceste schimbări din cadrul relaţiilor economice internaţionale dovedesc cu prisosinţă că în ultimii ani devine tot mai evidentă situaţia când ordinea industrială este înlocuită de o economie nouă bazată pe informatică şi pe reţele de calculatoare. Noua economie este ghidată de schimbări, este inovatoare şi dinamică. A devenit clar că noua economie nu poate fi înţeleasă şi analizată cu ajutorul instrumentelor tradiţionale. Noua economie poate să se dezvolte numai atunci când economia tradiţională şi productivitatea au atins un anumit nivel.
Doi autori americani, Kling şi Lang, consideră oportună folosirea termenului de „noua economie” în cazul unei interacţiuni între „economia informaţiei” şi „economia digitală”, pentru a evidenţia consecinţele, cum ar fi creşterea înaltă, inflaţia scăzută şi un nivel scăzut al şomajului [3, p.133].
Evoluţia noii economii nu poate fi limitată la sectorul de informaţie, ea reprezintă un proces cu largi consecinţe pentru întreaga economie.
Noua economie nu implică în mod necesar rate de creştere în întreaga economie care să depăşească performanţele medii din ultimii ani. Există îndoieli în legătură cu sustenabilitatea unei creşteri economice înalte. Gordon [4, p.95] şi Gundlach [5, p77] adoptă o poziţie critică în legătură cu potenţialul de sporire a productivităţii noii economii, ţinând seama de eşecul şi chiar prăbuşirea câtorva firme cunoscute din cadrul noii economii („dotcoms”), în anul 2000, de încetinirea creşterii economice în Statele Unite, în 2001.
Noile realităţi conturate în sfera relaţiilor economice internaţionale au determinat unii analişti să enunţe părerea că economia mondială se orientează către un nou model de globalizare, indus de noile forţe care acţionează în mod implacabil în această direcţie cum ar fi: noile tehnologii din domeniul telecomunicaţiilor, pieţele financiare, comerţul cu servicii şi strategiile marilor societăţi transnaţionale bazate pe operarea reţelelor de servicii. Cu alte cuvinte, s-ar părea că suntem martorii cristalizării unei economii globale bazată pe reţele, pe măsură ce are loc tranziţia de la un sistem de interdependenţe axat cu precădere pe comerţ, spre un sistem de interconectări axat cu precădere pe reţele [6. p.87].
Bogăţia naţională este în special mai mult un produs al poporului decât al celora care-i guvernează. De fapt, statul reglează şi profită de acest proces, însă nu conduce direct majoritatea activităţilor, care constituie economia naţională. Cu toate acestea, avantajul economic este un element critic al puterii acestui stat asupra unor persoane şi prin atare persoane asupra acestui stat şi guvern. Statecraft (arta guvernării) trebuie să promoveze o politică economică de forţă, aşa cum promovează alte elemente ale puterii naţionale şi ale potenţialului, pentru a sprijini cooperarea naţiunii în domeniul economic, politic şi militar şi concurenţa cu alte state.
Statul trebuie să determine în care direcţie poate concentra resursele economiei naţionale şi ale economiilor altor state pentru a mobiliza capacitatea guvernului şi a diplomaţiei în realizarea potenţialului său cultural, politic şi militar. Mobilizarea resurselor economice din partea statului pentru a întări aceste domenii din afara economiei este, în orice caz, în mare măsură dependentă de potenţialul economic. Nivelul înalt de impozitare şi a altor forme de implicare a statului în economie poate spori puterea naţiunii în domeniile din afara economiei pe termen scurt. Pe termen lung, astfel de impuneri vor reduce baza economică, în consecinţă degradând potenţialul naţional. Creşterea potenţialului naţional financiar şi al producerii de bunuri şi servicii, a progresului tehnologic şi a dezvoltării pieţei interne şi externe este o sarcină importantă a artei guvernării (statecraft) care numai uneori poate fi sacrificată în interese tactice.
Diplomaţia economică este orientată spre clădirea unui potenţial naţional economic puternic pentru a ridica bunăstarea naţiunii şi a asigura în continuare libertatea în caz de constrângere din partea altor state. Metodele prin care comerţul şi investiţiile sunt dirijate conduc, de regulă, la rezultate în favoarea unei părţi, mai mult a părţii a doua. Pentru a îmbunătăţi bunăstarea naţiunii şi pentru a dezvolta o economie durabilă, statul trebuie să obţină maximum profit din activitatea economică, câştigând mai mult în urma tranzacţiilor cu economiile externe. Pentru a reduce pericolul constrângerilor externe, statul trebuie să depună eforturi privind diversificarea surselor şi destinaţiilor importului şi exportului la nivel de naţiune. Astfel de politică de diversificare poate permite statului a evita dependenţa strategică de o singură economie străină ori de o economie a unui stat care poate să promoveze o politică de constrângere sau cârdăşie împotriva acestui stat. Pentru a-şi impune influenţa asupra altui stat, acest stat poate proceda invers – să sprijine o astfel de dependenţă. Decizia unui stat de a obţine un echilibru economic favorabil diferă puţin de decizia de a obţine un echilibru strategic favorabil.
Comerţul internaţional constă în tranzacţii reciproce prin care fiecare naţiune câştigă bunuri, servicii ori capital de care are nevoie, însă de care duce lipsă. Dezvoltarea relaţiilor comerciale, chiar şi a celor care au un beneficiu disproporţionat, aduce venit tuturor părţilor, iar întreruperea relaţiilor comerciale provoacă pierderi pentru toţi. Schimbul de bunuri şi servicii condiţionează prosperitatea şi bunăstarea, iar sporirea lor este principalul scop al statului. În acelaşi timp, interdependenţa înlătură barierele dintre naţiuni. Suportul pieţei şi produsele altor state califică independenţa fiecărei naţiuni şi fac prosperarea şi puterea ostatici ai suspendării relaţiilor comerciale. Astfel, puterea economică şi vulnerabilitatea devin două părţi ale unei singure uşi. Dependenţa de unele articole specifice a schimbului provoacă vulnerabilitatea presiunii economice din partea altor state. Abilitatea de a rezista dictaturii din partea partenerilor străini este, de asemenea, principalul scop al statului.
Câştigul comparativ sau pierderile în urma instigărilor neaşteptate ale statului în relaţiile comerciale variază între societăţi, sectoare economice şi la nivel regional. Aceste schimbări care afectează direct puterea unei naţiuni şi a bunăstării trezesc îngrijorare. Schimbările în concepţia stabilită a comerţului afectează o naţiune mai mult decât alte naţiuni. Întreruperea, atenuarea restricţiilor în comerţ şi a fluxurilor financiare poate întări economia unei naţiuni în relaţiile sale economice internaţionale cu alte naţiuni. Întreruperea acestor fluxuri poate fi tolerată de o naţiune, iar de alta nu poate fi tolerată.
Un stat care este mai capabil decât alte state să tolereze astfel de schimbări poate folosi acest avantaj pentru a impune să facă schimbări favorabile intereselor acestui stat prin deschiderea sau introducerea restricţiilor pe piaţa internă. Astfel de măsuri economice modifică relaţiile comerciale dintre state pentru a asigura avantajele sau pentru a transmite un mesaj politic statelor care înfăptuiesc astfel de schimbări.
Promovând măsuri economice strategice, statul manipulează comerţul şi finanţele pentru a schimba balanţa puterii şi relaţiile dintre state. Ei încearcă să dezvolte relaţiile cu alte state, în interesul creşterii potenţialului ori izolării şi defavorizării partenerului.
Prin măsuri economice tactice, ei folosesc comerţul ca pârghie în schimbarea politicii în domeniul relaţiilor economice internaţionale a altor state. Promovând astfel de politici, încearcă să stimuleze statele străine pentru a face schimbări specifice în politică, pentru a adopta un comportament dezirabil sau a stopa un comportament nedorit în promovarea relaţiilor bilaterale economice.
Începând cu anii ‘80 ai secolului trecut, dictaturile autoizolate de la Chile până la Uniunea Sovietică au cedat proceselor democratice şi idealului pieţei libere promovate masiv şi metodic de mass-media scrisă şi electronică. De atunci, odată cu prăbuşirea Zidului Berlinului, înlăturării Cortinei de Fier, expansiunea Epocii Informaţionale a stimulat puternic colaborarea economică, politică şi culturală a naţiunilor, făcând frontierele mai libere pentru circulaţia cetăţenilor, produselor, serviciilor şi ideilor.
Pentru milioane de oameni, globalizarea înseamnă libertate şi prosperitate. Însă pentru alte milioane, acelaşi proces înseamnă dezavantaje economice şi dezbinare socială. În esenţa ei, globalizarea este nici bună, nici rea. Guvernele nu-şi pot izola cetăţenii de efectele ei în afară doar de înlăturarea lor de la oportunităţile şi beneficiile globalizării. Însă aceleaşi guverne pot canaliza aceste oportunităţi în avantaje naţionale şi internaţionale.
Această sarcină a fost şi rămâne a fi deosebit de importantă pentru diplomaţie. De fapt, obiectivul respectiv a fost propus imediat după cel de al doilea război mondial, odată cu crearea Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional la Bretton Woods. Trei decenii mai târziu, în 1975, liderii Republicii Franceze, Italiei, Japoniei, Regatului Unit al Marii Britanii, Statelor Unite ale Americii şi Germaniei de Vest au făcut următorul pas împreună. Ei s-au întâlnit la Rambouillet, un orăşel pitoresc al fermierilor din Franţa, pentru a discuta cum să dezvolte mai eficient comerţul internaţional, cum să coordoneze politica monetară, cum să reducă efectele riscurilor provocate de majorarea preţului la petrol. Aceasta a fost prima adunare a celor mai dezvoltate state din lume care, odată cu asocierea ulterioară a Canadei, a căpătat periodicitate anuală, fiind numită Grupul celor şapte.
Când succesorii liderilor s-au întâlnit pentru a 22 oară în Denver, la Grupul celor şapte s-a asociat şi Federaţia Rusă. Pentru prima dată preşedintele rus a participat la summit de la începutul până la sfârşitul lucrărilor. E de menţionat modificarea caracterului întrunirii de la Denver în comparaţie cu cel al întâlnirii de la Rambouillet. Pe agendă au figurat problemele globale cu care se confruntă omenirea: ameninţările transnaţionale cum ar fi schimbările climei, răspândirea bolilor infecţioase şi a crimei internaţionale organizate cărora li s-a acordat o atenţie mai mare decât aspectului interdependenţei economice. Modelul consumului energiei, rata vaccinării copiilor, programul de tratare contra drogurilor, care erau considerate exclusiv probleme naţionale, au devenit subiecte de interes internaţional, ţinta unor acţiuni concrete.
Pentru soluţionarea acestor probleme se impune o conlucrare atât la nivel bilateral, cât şi la nivel multilateral. În primul rând, este necesară folosirea experienţei acumulate de asemenea organizaţii mondiale şi regionale cum ar fi Organizaţia Mondială a Comerţului, Uniunea Europeană şi Organizaţia Nord-Americană NAFTA. Cu concursul acestor organizaţii pot fi puse în valoare o serie de proiecte care ar ridica calitatea apei şi a aerului, ar putea stopa producerea drogurilor în Columbia şi Afganistan, ar periclita balanţa forţelor în traficul ilegal al drogurilor în America, Europa şi Asia. Şi invers, dacă Statele Unite şi alte ţări ale lumii ar reduce cererea internă privind aprovizionarea cu droguri, aceasta ar fi o lovitură asupra producătorilor de droguri şi un beneficiu la scară internaţională în lupta cu stupefiantele.
Schimbarea ca imperativ
Interdependenţa globală impune practic toate guvernele să mediteze asupra relaţiilor internaţionale şi a practicii diplomatice şi, în primul rând, a diplomaţiei economice. Şi cu cât mai mult se angajează ele în acest proces, cu atât mai mult sunt nevoite să opereze schimbări. De aceea, imperativul schimbării trebuie să fie puternic. Însă susceptibilitatea unei instituţii faţă de reforme este invers proporţională rezistenţei conservatoare, iar ministerele de externe nu constituie o excepţie în acest sens. Dacă ministerul de externe doreşte să învingă inerţia care deja îl devorează, colaboratorii lui trebuie să facă mai mult şi mai bine cu resurse mai puţine din partea naţiunii pe care o servesc. În această privinţă, este imperios necesar să stabilim ţările prioritare în care trebuie să avem misiuni diplomatice şi, dimpotrivă, în care ţări s-ar cuveni să le închidem. Numai administrând cu pricepere resursele şi fiind liberi în opţiunile de viitor Ministerul de Externe poate face faţă sfidărilor pe care le avansează diplomaţia în epoca globalizării şi interdependenţei.
A evolua global
Abordarea bilaterală guvern – guvern în esenţă tradiţională pentru diplomaţie deja devine insuficientă pentru a răspunde adecvat la pericolele pe care le prezintă terorismul, traficul de stupefiante, degradarea mediului ambiant, traficul cu fiinţe umane care întotdeauna au un caracter regional – şi foarte des global – ca scop. Aceste noi metamorfoze vor ceda numai în faţa unei bune coordonări internaţionale şi cu eforturi orientate spre termen lung.
Pentru a răspunde acestor schimbări ale realităţii, este necesar ca în fiecare ţară să fie modificată structura Ministerului de Externe, ceea ce s-a şi realizat în mai multe state ale lumii. De pildă, în Statele Unite ale Americii structura Departamentului de Stat a fost suplimentată cu poziţia subsecretarului de stat pentru afaceri globale, care coordonează activitatea mai multor birouri cu o atitudine transversală în următoarea arie funcţională: protecţia mediului ambiant, promovarea diplomaţiei economice şi a dreptului omului, problemele migraţii şi aplicarea legilor.
Multitudinea, magnitudinea şi complexitatea problemelor transnaţionale şi aranjamentul de colaborare pentru a răspunde acestor sfidări, de asemenea, condiţionează reformarea afacerilor externe naţionale şi în primul rând selectarea colaboratorilor. Este necesar să se depună eforturi pentru angajarea persoanelor cu experienţă în aria finanţelor internaţionale, a mediului ambiant şi aplicării legilor.
Politici noi, parteneri noi
Globalizarea a sporit necesitatea colaborării dintre diferite ministere în promovarea intereselor naţionale ale statului peste hotare. Această cooperare trebuie să fie canalizată în materie de economie şi aplicarea legilor. Să încercăm a descifra aceste două noţiuni.
Colaborarea economică. Este o prioritate a ministerelor Economiei şi Afacerilor Externe. Această colaborare include atât relaţiile interne, cât şi activitatea misiunilor diplomatice de peste hotare. În fiecare ambasadă este nevoie de persoane competente care ar reprezenta cu demnitate Republica Moldova şi ar fi capabile să stabilească şi să aprofundeze relaţiile economice cu ţara respectivă.
Aplicarea legilor. Pericolele pe care le prezintă crima organizată şi terorismul internaţional, traficul cu narcotice şi fiinţe umane solicită colaborarea diplomaţilor cu ministerele Justiţiei şi de Interne. Este cunoscut că acest lucru se efectuează atât pe teritoriul ţărilor respective, cât şi peste hotarele lor. Numai o colaborare efectivă dintre state cu ajutorul misiunilor diplomatice poate da rezultate pozitive.
Activând „multi-multilateral”
Paradoxal, însă atunci când globalizarea determină coeziunea la nivel internaţional a companiilor, simultan se produce şi accentuarea limitării puterii asupra lor din partea ţărilor unde activează. Foarte des, guvernele se simt în dificultate să răspundă la ameninţările transnaţionale, inclusiv acele ameninţări care au loc chiar în apropierea frontierelor proprii, parţial, ca rezultat al transferării autorităţii de sus în jos şi de la centru spre exteriorul ţării. Anume din atare considerente, pentru a răspunde acestor ameninţări, mai multe guverne au format coaliţii cu „actori nestatali”, organizaţii neguvernamentale, corporaţii multinaţionale şi cu instituţii internaţionale cum ar fi Naţiunile Unite, Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Aceste coaliţii au permis Naţiunilor Unite să colaboreze nu numai multilateral, dar şi multi-multilateral, nemijlocit cu mai multe organizaţii şi instituţii în acelaşi timp.
De exemplu, în Bosnia pentru a implementa Acordul de Pace de la Dayton mai mult de 12 ţări au colaborat împreună cu organizaţii neguvernamentale cum ar fi Crucea Roşie şi Grupul Internaţional pentru Crize.
Sfârşitul politicii externe?
În contextul mai multor sfidări globale orientate împotriva omenirii şi în contextul soluţionării lor, vechiul cuvânt „extern” parcă ar deveni demodat (învechit). Şi încă atâtea alte probleme apărute în urma fenomenului globalizării nu sunt doar grijile altora, ci ar trebui să ne afecteze în egală măsură şi pe noi: bursele de acţiuni din Singapore şi New York, acoperişul lumii deasupra Australiei unde se află cea mai mare gaură în stratul de ozon. Aceasta nu este numai o realitate a vieţii şi o definiţie stenografică proprie a globalizării, ci, de asemenea, un sens al dezamăgirii tuturor, celor ce activăm în cadrul guvernelor sau în afara lor, care încercă să facă politica externă mai puţin externă şi mai mult relevantă pentru naţiune.
Pentru a reduce ameninţările şi a întări securitatea globală este necesar a continua procesul de lărgire a NATO şi a Uniunii Europene, să fie protejat mediul ambiant, redusă emisia gazelor în atmosferă, să lupte cu traficanţii de droguri şi fiinţe umane.
Oponenţii acestor iniţiative deseori invocă drept argument faptul că se compromite suveranitatea naţională. În realitate, dreptatea este de partea cealaltă. O obligaţie internaţională bine gândită şi o strategie cuprinzătoare a angajamentului internaţional mai degrabă sporeşte decât compromite perceperea despre propria noastră soartă ca naţiune, care este cea mai potrivită definiţie a suveranităţii. NATO, Uniunea Europeană, Convenţia Armelor Chimice, Parteneriatul Pentru Pace şi participarea noastră în Organizaţia Naţiunilor Unite, care sunt diferite ca structuri şi funcţii, toate au un subiect comun: ele ajută ţarii noastre să canalizeze forţa interdependenţei în avantajul cetăţenilor şi a altor naţiuni care împărtăşesc interesele şi valorile noastre.
Atunci când am acceptat să respectăm regulile comune de circulaţie, noi am câştigat angajamentul celorlalţi să trăim conform unor standarde reciproc acceptate în arii cum ar fi legea muncii, dreptul proprietăţii intelectuale, protejarea mediului ambiant. Şi respectând aceste reguli, noi dăm dovadă de bunăvoinţă şi înţelegere sinceră şi aplicabilă.
Astfel, recunoaştem acest sistem al echităţii şi deschiderii bazat pe standardele respective care constituie calea proprie spre beneficiul oferit de fenomenul globalizării. Aceasta înseamnă că lucrând împreună, noi putem valorifica acest fenomen în direcţia dezvoltării echitabile a economiei, folosirea cu chibzuinţă a resurselor naturale, dezvoltarea şi consolidarea democraţiei.
Timp de optsprezece ani, după ce a luat sfârşit războiul rece, omenirea continuă să rămână într-o lume bipolară. Însă linia de demarcaţie nu este o cortină de fier între Est şi Vest. Mai degrabă ea desparte forţele pentru stabilitate şi instabilitate, integrare şi dezintegrare, prosperitate şi sărăcie. Considerăm că rezultatele vor fi pozitive dacă omenirea va valorifica în întregime resursele diplomaţiei la scară mondială.
Bibliografie:
- Albert Bressand. Europe 1992. GATT, ITU and the OECD: Initiatives for Interconnection, in International Organizations in the Age of Networks, Project Perspectives, nr. 12, March 1992, p.87.
- Bari Ioan. Globalizare şi probleme globale. –Bucureşti: Editura Economică. 2001, p.25.
- Erich Gundlach. Interpreting Productivity Growth in the New Economy, Some Agnostic Notes. Kiel Working Papers 1020. -Kiel 2001, p.77.
- Robert Kling, Roberta Lang. Understanding the Digital Economy-Data, Tools and Research, MIT Press. –Cambridge: Massachusetts, 2000, p.133.
- Robert Gordon. Does the „New Economy” Measure Up to the General Invention of the Past?,// Journal of Economics Perspectives. No 14(4). 2000. p.95.
- Toffler A. Spasmul economic. –Bucureşti: Editura Antet. 1999, p.55.
- PROBLEME ACTUALE
A
LE RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE