Issn 1857-1336 universitatea de stat din moldova moldova state university
| Вид материала | Документы |
- Universitatea de stat din moldova, 3309.21kb.
- Universitatea de stat din moldova, 3931.75kb.
- Universitatea de stat din moldova, 2225.75kb.
- I sportului al republicii moldova universitatea Liberă Internaţională din Moldova, 44.42kb.
- Universitatea de stat din moldova, 1869.45kb.
- I sportului al republicii moldova universitatea Liberă Internaţională din Moldova, 46.46kb.
- Ei al republicii moldova universitatea Liberă Internaţională din Moldova, 51.82kb.
- Ei al republicii moldova universitatea Liberă Internaţională din Moldova, 50.22kb.
- Ei al republicii moldova universitatea Liberă Internaţională din Moldova, 82.14kb.
- Universitatea liberă internaţională din moldova факультет экономических знаний Слесаренко, 1066.88kb.
VALORILE AMERICANE LA ÎNCEPUT DE MILENIU112
Grigore VASILESCU,
doctor habilitat, profesor universitar,
Catedra Relaţii Internaţionale,
Facultatea Relaţii Internaţionale,
Ştiinţe Politice şi Administrative, USM
The article deals with one of the most important problem of the American Studies – those of the American values today in the context of American life at the beginning of new millennium. On the basis of analysis the common notion of what value essentially means and of classification of the most important social values, in the article the author tried to evaluate the formation and evolution of some basic American values, such as: Individual Freedom as the cornerstone of the other American values; Choice in Education which is closely connected with the individual freedom of the personality; Political values which play a great role in the American life and have many manifestations; Religion as one of the essentially tradition of the American spiritual life; also the Family values which are on the foundation of American society.
Some of conclusions of the examination are that American values are in permanent changing together with American society and that the main characteristics of the contemporary American values are there variability, diversity, very complexity and, no doubt, an experience, an interesting model for other nations and other people.
* * *
If you asked most Americans what the cultural values in the USA are, you might get some blank stares, or a statement of some basic beliefs. The question may seem simple, but the answer is quite complex. In a society as highly diverse as the United States, there is likely to be a multitude of answers.
Introducere
Având în vedere caracterul complex al sistemului de valori al unei societăţi, mai ales cum e cea americană, nu vom efectua o analiză exhaustivă a tuturor valorilor caracteristice acestei societăţi, deoarece pentru aceasta ar trebui nu o singură prezentare sau un singur studiu. Dar şi în acest caz, probabil, nu am putea să analizăm toate valorile unei societăţi, cu atât mai mult că este vorba de o societate unicală în istoria umană cum este cea americană. De aceea în articolul de faţă am respectat următorul plan. După o conceptualizare şi o clasificare a noţiunilor de bază, a noţiunii de valoare, în primul rând, vom efectua o clasificare a principalelor valori sociale, încercând să analizăm doar unele dintre valorile americane, cele mai generale, care au o importanţă şi o semnificaţie majoră pentru societatea americană, cu scopul de a face anumite comparaţii şi concluzii referitor la societatea contemporană şi perspectivele acesteia la început de nou mileniu.
Preliminarii metodologice. Definiţia termenilor. Conceptul de valoare. Clasificarea valorilor
Axiologia filosofică, din momentul constituirii acesteia, permanent a meditat asupra a ceea ce sunt valorile, ce statut ontologic au ele, ce prezintă pentru societate, ce loc ocupă în sistemul culturii. Pentru realizarea scopurilor lucrării de faţă, vom porni de la acele abordări ale conceptelor de cultură şi de valoare, a definirii şi clasificării valorilor realizate în literatura contemporană113, care interpretează valorile din punctul de vedere al intereselor şi necesităţilor sociale. Vom reieşi, de asemenea, din definiţia dată noţiunii de valoare în „Dicţionarul de filosofie”: „VALOARE, relaţie socială în care se exprimă preţuirea acordată unor obiecte sau fapte (naturale, sociale, psihologice) în virtutea unei corespondenţe a însuşirilor lor cu trebuinţele (necesităţile – Gr. Vasilescu) sociale ale unei comunităţi umane şi cu idealurile acesteia. Deşi v. se constituie prin raportarea obiectelor la trebuinţe sociale, istoriceşte determinate de practică, se atribuie denumirea de v. chiar lucrurilor, ideilor sau acţiunilor cărora anumite comunităţi umane le acordă preţuire şi către care ele aspiră. V. reprezintă întruparea unor scopuri, proiecte, dorinţe, intenţii, adică obiectivarea esenţei umane în produse ale activităţii creatoare, specifice pentru fiecare tip de atitudine umană (etică, estetică, teoretică, politică etc.)”114.
Tradiţional, toate valorile existente se clasifică, respectiv se ierarhizează, în valori pozitive–negative, naţionale–general-umane, materiale–spirituale, familiare–de grup etc. Toate valorile după esenţa şi semnificaţia lor socială sunt valori culturale, în sensul că neapărat se referă şi fac parte din cultura unei societăţi sau colectivităţi umane. Valorile culturale ale unei societăţi se divizează, conform clasificărilor general acceptate, în valori politice, religioase, morale (etice), estetice, ştiinţifice, juridice etc., acestea constituind sistemul de valori ale societăţii (comunităţii) respective. Vom mai remarca şi faptul, foarte important de altfel în contextul examinării de mai departe, că valorile culturale ale unei societăţi, cea americană nu face excepţie în acest sens, se află în permanentă dinamică, dezvoltare, asupra acestora influenţând diferiţi factori la care ne vom referi în continuare când vom analiza constituirea şi evoluţia valorilor americane.
Valorile americane: esenţă, formare, evoluţie
Pentru a înţelege cultura americană, a analiza, a judeca despre valorile americane, despre ce sunt, ce prezintă, dacă au aceste valori statut ontologic deosebit, trebuie, în primul rând, să avem în vedere numaidecât că într-un anumit fel cultura americană este o cultură universală, în sensul că ea s-a format din punct de vedere istoric integrând în sine mai multe surse, izvoare, culturi, influenţe.
Cunoscutul poet american din sec. al XIX-lea Walt Whitman susţinea că Statele Unite “nu sunt atât o naţiune, cât o naţiune a naţiunilor”. Personalităţi, oameni din întreaga lume au venit în Statele Unite şi au influenţat istoria şi cultura acesteia. Care au fost culturile care, de fapt, au format cultura americană? Potrivit specialiştilor în această problemă115, pot fi evidenţiate cel puţin opt filiere – fundamente de formare a culturii şi valorilor americane:
- Americanii-băştinaşi (The Native Americans). Aceştia sunt indienii, pentru că, după cum consideră savanţii, primii oameni au venit în America din Asia aproximativ cu 40 mii de ani în urmă. Ei au traversat strâmtoarea Bering, îndreptându-se din Siberia îndepărtată spre Alasca. Aceştia au fost oamenii pe care Columb mai târziu i-a numit din greşeală “indieni”, pentru că era încrezut că a venit în India Orientală.
Acum în SUA trăiesc cca circa 1,5 mln. de indieni, majoritatea în statele de vest – California, Oklahoma, Arizona şi New Mexico. Aproximativ 1/3 din băştinaşii americani trăiesc în rezervaţii, pământuri care le-au fost date de guvern în sec. al XIX-lea. Alţii locuiesc în oraşe. Indienii americani băştinaşi mai păstrează şi azi tradiţii, obiceiuri, împărtăşesc valorile strămoşilor lor, confruntându-se, concomitent, şi cu diverse probleme, dintre care cele mai mari sunt sărăcia şi şomajul.
- Britanicii (The British). Aceştia sunt coloniştii care au început să se stabilească în partea de est a Americii de Nord prin anul 1600. Până la Revoluţia Americană din 1776 toată cultura coloniştilor americani (religia, limba, guvernarea, tradiţiile şi obiceiurile etc.) era întru totul britanică. Într-un anumit sens
s-ar putea spune că cultura britanică a constituit fundamentul culturii noii naţiuni americane. Respectiv şi valorile caracteristice acestei culturi s-au răspândit, au fost asimilate în noile teritorii, împletindu-se cu cele locale, astfel influenţând în mod decisiv la formarea valorilor americane.
- Noii Yankee Englezi (The New England Yankee). Cuvântul „yankee” este utilizat cu diverse sensuri. Unii, de exemplu trăitorii din sudul Statelor Unite, consideră că “yankee” înseamnă cei de la nord. Pentru străini “yankee” înseamnă în genere americanii. Dar de fapt “yankee” sunt noii englezi. Noua Anglie a început să fie formată în anii 1600 de către puritani, care au părăsit Anglia din cauza că nu erau de acord cu unele învăţături ale Bisericii engleze. Ei vroiau să “purifice” religia, pornind de la reguli stricte, care, după părerea lor, trebuie să stea la baza serviciilor religioase, precum şi la baza modului de viaţă a oamenilor. Yankee preferă să vorbească despre rolul deosebit pe care l-a jucat Anglia Nouă în istoria Statelor Unite. Însăşi Revoluţia Americană a început în Anglia Nouă, pentru că yankee erau printre cei mai aprigi susţinători ai independenţei. Iar în secolul al XIX–lea anume yankee din Noua Anglie au condus lupta împotriva sclaviei în America.
- Afro-americanii (African-Americans). Între anii 1620-1820 foarte mulţi oameni au fost aduşi în SUA din Africa de Vest forţat, drept sclavi, robi, care urmau să muncească pe plantaţiile din Sud. În această perioadă au fost aduşi în State peste 8 mln. de negri. Războiul civil din 1860 a pus capăt sclavagismului, robiei şi a instaurat egalitatea în drepturi pentru negri. Dar efectele sclaviei de 200 de ani se resimt şi în America contemporană. Deşi au avut loc multe schimbări, de sărăcie suferă, mai des, negrii şi nu albii. În prezent circa 12% din populaţia americană o constituie negrii. Majoritatea locuiesc în Sud, dar mulţi şi în oraşele din Nord-Est şi Centru-Vest.
- Imigranţii din Europa de Nord şi de Vest. Începând cu anul 1820, mulţi oameni din Europa, în special din cauza sărăciei, războaielor şi discriminării au început să imigreze în SUA, sperând la o viaţă mai bună, la mai bune oportunităţi în Statele Unite. Pe parcursul primei jumătăţi a sec. al XIX-lea majoritatea imigranţilor au venit din ţările Europei de Nord şi de Vest – Germania, Marea Britanie, Irlanda, Suedia şi Norvegia. SUA cunoştea o etapă de formare a ceea ce a fost denumit Mid West (Vestul de Mijloc), unde existau pământuri bune pentru agricultură. Iată de ce mulţi dintre noii imigranţi în Vestul de Mijloc au devenit fermieri. Influenţa germană şi scandinavă în bucătăria (alimentaţia - foods) şi în tradiţiile care se păstrează în această zonă se resimte până în prezent.
- Imigranţii din sudul şi estul Europei. Între anii 1870-1930, mulţi imigranţi au venit în SUA din ţările Europei de Sud şi de Est – Italia, Grecia, Polonia şi Rusia. Deoarece SUA către această perioadă devenise o ţară industrială, iar majoritatea pământurilor fertile erau deja ocupate, noii imigranţi s-au stabilit cu traiul în oraşe, angajându-se la muncă la întreprinderile industriale, ceea ce n-a putut să nu influenţeze modul lor de viaţă, valorile pe care le-au asimilat şi au început să le împărtăşească.
- Espano–Americanii (Hispanic-Americans). Aceştia sunt americanii, originari din mai multe state foste sub controlul Spaniei, cum ar fi Mexico, Puerto Rico, Cuba etc., care au adus cu ei valori culturale proprii ţărilor de origine.
- Americanii asiatici (Asian-Americans). În secolele XIX şi XX mulţi imigranţi au venit în SUA din diferite ţări asiatice (China, Japonia, Filipine, Koreea, Vietnam, India ş.a.), stabilindu-se cu traiul, preponderent, în California, Hawaii, New York şi Texas.
“ Formarea naţiunii americane”, a culturii, valorilor acesteia continuă şi în prezent
În SUA continuă fluxul de imigranţi din toată lumea. Guvernul susţine, stimulează şi dirijează acest proces, pentru a dispune de forţă de muncă ieftină, venită, mai ales, din Africa, America Latină, Asia, printre care sunt specialişti calificaţi în diverse domenii: tehnicieni, informaticieni, cercetători ştiinţifici etc., ceea ce asigură dezvoltarea ţării. Probabil, însăşi Diversitatea, cunoscuta American diversity, susţinerea şi promovarea permanentă a acesteia în toate sferele vieţii sociale, devine, dacă nu deja a devenit, o foarte importantă valoare în sistemul american (este vorba şi de diversitatea etnică, socială, confesională, spirituală, culturală), care face ca societatea americană să se deosebească chiar şi de Uniunea Europeană, pentru care diversitatea sub orice aspect mai este încă o mare problemă, ce nu se ştie cum va fi rezolvată… Fără a mai vorbi de experienţa ţărilor din partea de est a Europei, mai ales a fostei URSS şi a fostului lagăr socialist, unde diversitatea, în genere, nu era posibilă şi nu se promova, politica fiind orientată preponderent spre omogenizarea, comunizarea, sovietizarea (de fapt, rusificarea) societăţii, din care cauză au fost “asimilate” şi au dispărut etnii, limbi, popoare…
Vom remarca că în valurile noi de imigranţi în SUA se includ în ultima vreme, mai ales după proclamarea independenţei, şi cetăţenii moldoveni. Conform datelor oficiale ale Departamentului de Stat al SUA, în ultimii 12 ani în America au imigrat 11870 familii de moldoveni numai prin intermediul programul Green Card Diversity Visa. Pentru fiecare an şi în continuare se anunţă concursul privind participarea la acest program.
După prezentarea succintă a principalelor surse, izvoare, influenţe care au contribuit la formarea poporului american, a culturii americane, vom formula o întrebare foarte importantă şi nu atât de simplă, răspunsul la care ar permite a înţelege experienţa americană de formare a valorilor, a culturii. Anume în împrejurările descrise, având în vedere situaţia în care s-au constituit societatea şi cultura americană, cum a putut să se integreze şi să se formeze o societate cu diferite valori adunate la un loc, totodată, să creeze valori proprii, noi, generale şi universale pentru cei veniţi şi băştinaşi, pentru toate etniile, rasele, naţionalităţile conlocuitoare, valori care au fost numite americane?
Luând în considerare sursele şi izvoarele principale indicate, devine clar şi faptul de ce cultura americană nu este o monocultură, în sensul că ea nu s-a format în baza culturii unui singur popor (ca, de ex., cultura franceză sau cea germană). Cultura americană, de asemenea, şi valorile ei, reprezintă un amalgam de diferite culturi, o împletire de diverse influenţe, tradiţii, obiceiuri, la care s-au mai adăugat idei, concepte, valori noi, care au cimentat societatea americană. În această ordine de idei, cultura americană, cu toate valorile sale, desigur are un alt statut ontologic, nu se aseamănă cu culturile naţionale tradiţionale separate. De aceea se înţelege perfect de ce americanii, inclusiv cei contemporani, au o atracţie şi o credinţă deosebită faţă de tot ceea ce i-a unit şi-i uneşte ca naţiune, valorile jucând aici un rol deosebit. Şi aceasta pentru că naţiunea americană în formarea şi evoluţia sa istorică n-a fost o singură naţiune alimentată de o singură cultură!… Iată de ce americanii ţin mult la ceea ce i-a unit şi–i uneşte ca naţiune (naţiunea americană!), o importanţă deosebită având în acest sens, mai ales, valorile politice americane (de ex., valori concretizate şi întruchipate în Constituţia SUA, instituţia preşedinţiei americane, în simbolurile politice americane etc.), la care vom reveni, în mod special, în continuare.
În afară de sursele, izvoarele, influenţele, filierele de formare a poporului american, a culturii şi valorilor acestuia, vom atrage atenţia şi la o altă sursă, de data aceasta conceptuală, care, la fel, a stat la baza constituirii SUA, a culturii, imaginii acesteia. Este vorba despre cunoscutul concept al “lumii noi”, în opoziţie cu aşa-numita “lume veche”. Conceptul unei “lumi noi”, situată undeva dincolo de hotarele şi de orizonturile lumii cunoscute, a fost ceea ce i-a inspirat pe americani şi pe exploratorii europeni de-a lungul secolelor, ceea ce s-a transformat într-o legendă, apoi într-o realitate, atunci când ei s-au aşezat pe pământul, pe continentul pe care l-au numit America!
Dar acest concept al unei lumi noi foarte curând a devenit şi pentru americani, dar şi pentru europeni, un fel de dihotomie, o înţelegere a unei deosebiri, de fapt a unei distincţii foarte categorice dintre două civilizaţii complet diferite! Dihotomia dintre lumea nouă şi cea veche avea semnificaţii nu atât geografice, cât, mai ales, valorice, normative! Acest concept a dus la identificarea şi constituirea unui set întreg de valori şi atribute, caracteristice pentru cele două lumi: accentua idealuri antagoniste şi modele diferite de comportament, ajuta oamenii de pe fiecare continent, America şi Europa, să-şi definească propria identitate prin modalitatea de a-l folosi şi a-l prezenta pe celălalt drept o opoziţie, un contrast, altceva, drept o imagine negativă, drept o lecţie, care ar trebui învăţată şi evitată...116.
Pentru coloniştii secolului al XVIII-lea şi imigranţii secolului al XIX-lea America era mai admirabilă şi mai virtuoasă printr-o serie de calităţi, de contraste, care diferenţiau mult Statele Unite de Europa. Contrastele şi polarităţile celor două lumi se evidenţiau, potrivit concepţiei respective, deosebit de clar:
America, mai ales o dată ce sălbătăcia a fost depăşită (once the wilderness was conquered), simboliza şi întruchipa nevinovăţia (inocenţa), tinereţea, vigoritatea, confidenţa (încrederea), optimismul, libertatea, prosperitatea şi modernitatea; Europa, în contrast cu aceasta, întruchipa necinstea, cinismul, corupţia, decadenţa, oboseala, sărăcia, conflictele sociale şi ideologice, războiul...
De aici concluzia: acest tip de discurs – deosebit de caracteristic americanilor, ceea ce era de dorit, foarte moralistic în esenţă, foarte încrezut în convingerea că America era mai bună, iar Europa mai rea, nefastă – a devenit specific către secolul al XIX-lea şi chiar central pentru imaginea Americii, ca o alternativă simbolică şi reală a Europei; discursul şi imaginea respectivă s-a păstrat şi s-a transmis secolului al XX-lea...117.
Cu cât America păşea mai departe în evoluţia sa, cu cât devenea mai industrializată, mai urbanizată, dar şi mai vulnerabilă în faţa războaielor şi a conflictelor sociale, cu atât mai mult era invocată maxima lui Thomas Jefferson: „Yet the hope persisted hat if Americans avoided a repetition of Europens politica land cultural experience, they could live free of the deprovuty, the historic intrigues, and the periodic upheavals of the Old World”118.
Pe lângă cele menţionate trebuie, desigur, să avem în vedere că dihotomia invocată mai sus, dualitatea distinctă „Lumea Nouă” – „Lumea Veche” de cealaltă parte a oceanului, în Europa, căpăta frecvent forme inverse atunci când America se prezintă prea materialistică, prea lacomă, nebună, violentă, crudă, fără spirit sau suflet, toate acestea fiind într-un contrast evident cu civilizaţia europeană, care la rândul ei, se prezintă mai matură, mai tolerantă, mai sofisticată, conştiincioasă, din punct de vedere social, mult mai responsabilă pentru ceea ce a făcut întru crearea şi păstrarea tuturor plăcerilor vieţii umane. (Se are în vedere că majoritatea din aceste stereotipuri s-au format în secolul al XIX-lea şi s-au transmis secolului al XX-lea, dar nu înainte ca pe acest continent european să se cunoască fenomenele naţismului, stalinismului, cele două războaie mondiale...).
Pentru a înţelege atât modul în care s-a format, cât şi imaginea, opinia noastră referitor la cultura şi valorile americane, n-ar trebui să facem abstracţie şi de cunoscuta tendinţă a europenilor de a romantiza aşa-numitul Vest sălbatic (Wildwest), unii văzând în aceasta chiar cheia de a înţelege psihicul american... Tendinţa respectivă a început să se manifeste, mai ales, o dată cu traducerea, publicarea şi răspândirea în ţările europene a faimoaselor nuvele ale lui J. F. Cooper, a tablourilor monumentale ale lui Alfred Bierstadt, devenite foarte populare...
După cel de-al doilea război mondial, situaţia cu disputele conceptuale euro-americane privind identitatea normativ–valorică s-a schimbat radical. Nu putea fi vorba, desigur, de o egalitate între America şi Europa (ne referim la Europa Occidentală) în aceste dispute, o dată ce America ieşise triumfătoare din această conflagraţie, iar Europa distrusă... Mai adăugăm aici şi migraţia masivă în SUA a oamenilor de ştiinţă şi de cultură din aceeaşi „Lume Veche”, care au contribuit şi ei la dezvoltarea intelectuală a Americii.
Către anul 1945, devenit un an „O” pentru Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, în genere, s-au transformat nu numai în centrul puterii şi al comerţului, dar şi în centrul ideilor şi al culturii. Este cunoscută schimbarea de capitale şi de centru - Washingtonul a devenit Centrul Politic al Occidentului, înlocuind Londra şi Berlinul, iar New-York - Casa Culturii occidentale în locul Parisului...
Ceea ce este important să înţelegem şi să avem în vedere atunci când apreciem sau vorbim de locul, rolul şi importanţa SUA, a culturii americane, valorilor acesteia în lume, e că transformarea Statelor Unite dintr-o colonie culturală într-un stâlp cultural al lumii, într-un „Colos cultural” (Cultural Colossus) a fost, în mare măsură, rezultat al supremaţiei politice, economice, militare americane către 1945. Cultura Americană şi Puterea Americană, aşa cum se demonstrează în literatură, au fost fără îndoială, conexe.
Discutând despre modul cum s-a format, s-a dezvoltat mai departe America, a evoluat permanent, cum s-au constituit valorile americane comune şi cum au devenit ele dominante nu numai pentru americani, dar şi pentru foarte mulţi oameni în întreaga lume, trebuie să ne referim şi la istoria recentă a Statelor Unite. Adevărul este că Statele Unite ale Americii permanent au avansat! Au cunoscut noi schimbări, noi reevaluări, noi ascensiuni atât în timpul lui J.F.Kennedy, în anii ’60, cât şi în timpul lui R.Reagan, în anii ’70. Important e să înţelegem şi acest „cum”, dar şi datorită „la ce”, datorită căror factori SUA a reuşit să se impună în lume. Desigur, mult discutata şi controversata supremaţie americană are mai multe explicaţii, dar credem că poate cel mai important au fost şi sunt oamenii – cea mai mare valoare a unei societăţi, mai ales a uneia asemenea celei americane. De altfel, nu întâmplător sloganul cu care a venit J.F.Kennedy pe arena politică a unei ere noi în istoria SUA a fost: „And so, my fellow Americans, ask not what your country can do for you. Ask what you can do for your country”119.
Ce poţi face tu pentru societate, pentru ţara ta? Iată, deci, ce este cel mai important! (Să nu aştepţi ce-ţi va oferi statul şi numai în acest caz să te gândeşti dacă să dai şi tu ceva...). Atitudinea pragmatică, dar şi activă, principiul înaintat şi pus la baza societăţii americane au condiţionat prosperarea ţării, avansarea de mai departe. Pentru ca în anii ’70 să înceapă o Nouă Revoluţie Americană, „The Reagan Revolution”, „A new Beginning”! De câte ori America, americanii au luat-o de la început, din nou!... Şi de fiecare dată aveau noi speranţe, „New Opportunites for Growth”120. Aceasta-i fundamentul valoric al evoluţiei unei societăţi!