Notiunea si clasificarea actelor juridice civile /на латыни/
Информация - Разное
Другие материалы по предмету Разное
de la principiul consensualismului, deoarece manifestarea de vointa trebuie facuta n forma scrisa, fie ca o limitare adusa aceluiasi principiu, n sensul ca nedovedirea raportului juridic nascut din actul juridic are drept consecinta nsasi ineficacitatea acestui raport juridic
b)forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti a actului juridic civil
Aceasta forma se refera la formalitatile prevazute de lege pentru a face actul juridic civil opozabil si persoanelor care nu au participat la ncheierea lui. Formalitatile prevazute de lege se refera, n primul rnd, la publicitatea actului juridic civil prin care se constituie sau se transmit drepturi reale care, fiind drepturi absolute sunt opozabile erga omnes.
Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti a actului juridic civil este obligatorie. Nerespectarea acestei cerinte de forma nu va fi sanctionata cu nulitate absoluta sau imposibilitatea dovedirii actului juridic civil prin alte mijloace de proba, ci cu inopozabilitatea actului fata de tertele persoane, adica cu posibilitatea acestora din urma persoane de a ignora actele juridice ce li se opune de partile care l-au ncheiat. Actul ncheiat este valabil si va produce efecte ntre parti, nsa el nu este opozabil tertelor persoane fata de care actul este ineficace.
Nulitatea actului juridic civil
Definitie si functiile nulitatii
n lipsa unei definitii a nulitatii actelor juridice n codul civil, literatura de specialitate abunda n definitii, care, nsa, au un numitor comun si anume acela ca nulitatea este o sanctiune civila, care intervine cnd se nfrnge o dispozitie legala, cu ocazia ncheierii unui act juridic.
Nulitatea este acea sanctiune civila care intervine dupa ncalcarea normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urmarite la ncheierea lui.
Analiznd finalitatea nulitatii ca institutie de drept civil, n opinia domnului profesor T. Pop aceasta institutie urmareste att un rol preventiv, ct si unul represiv.
Prin urmare, nulitatea urmareste att o functie preventiva, ct si una sanctionatorie.
Functia preventiva a nulitatii consta n amenintarea cu distrugerea efectelor actului juridic, daca acesta se ncheie cu nesocotirea dispozitiilor normative privind conditiile sale de validitate.
ntr-adevar, nulitatea actelor juridice prezinta neajunsul ca nimiceste aparenta creata prin acest act, mprejurare ce poate produce prejudicii att partilor, ct si tertilor. De aceea, este preferabil sa se verifice n prealabil conditiile de validitate ale actului juridic, pentru a preveni nimicirea efectelor lui, dupa ce s-a ncheiat. O asemenea verificare prealabila a fost instituita de legiuitor, doar pentru actele solemne, nsa ea lipseste pentru restul actelor juridice. Pentru marea majoritate a actelor juridice pentru care nu se cere forma solemna, partile au tot interesul pentru a prentmpina distrugerea efectelor actului juridic, sa observe prevederile legii civile nainte de ncheierea lui si sa se conformeze lor.
Functia sanctionatorie intervine dupa ncheierea actului juridic, avnd drept scop fie nlaturarea efectelor contrare legii, pe care le contine acest act, fie ncheierea actului n totalitate, daca nu este posibila mentinerea lui prin ndepartarea clauzelor stipulate n dispretul unor dispozitii imperative ale legii.
De retinut ca nu trebuie confundata nulitatea actului juridic cu ineficienta probatorie a nscrisului constatator.
Se stie din materia dreptului probator ca pentru dovedirea unor acte juridice legea cere ntocmirea unui nscris. Acest nscris, pentru a constitui instrument probator trebuie sa ndeplineasca anumite conditii prevazute de lege. Nerespectarea acestor conditii atrage ineficienta nscrisului doveditor, ceea ce nseamna ca nscrisul este lipsit de efectele sale n materie de proba dar nu afecteaza validitatea operatiilor juridice, care poate fi dovedita, eventual, prin alte mijloace de proba. Daca nscrisul reprezinta o conditie pentru validitatea chiar a operatiilor juridice (caz actelor juridice solemne), nulitatea nscrisului atrage si nulitatea actului juridic.
Evolutia conceptiei cu privire la nulitatea actului juridic
n dreptul roman, conceptia asupra nulitatii era cristalizata n doua adagii: qui contra legem agit nihil agit precum si quod nullum est nullum producit efectum. De aici rezulta ca nulitatea era totala si iremediabila sau, altfel spus, actul juridic era nimicit n totalitate, neexistnd posibilitatea mentinerii lui partiale cu nlaturarea clauzelor prin care s-a ncalcat legea.
n conceptia clasica, care se afla nca sub influenta dreptului roman, nulitatea era asimilata cu ineficacitatea actului juridic, n totalitatea sa, fiind tratat ca o stare organica a acestuia, deoarece s-a ncheiat cu nesocotirea dispozitiilor legale. Nulitatea avea ca efect desfiintarea actului juridic n ntregime si ca o consecinta, nimicirea tuturor efectelor sale. Deci nulitatea era totala si iremediabila, ca si n dreptul roman.
n conceptia moderna s-a formulat teoria proportionalitatii efectelor nulitatii n raport cu cauzele care au determinat-o, urmarile nulitatii trebuind sa se margineasca numai la cele efecte care contravin legii, celelalte efecte ale actului mentinndu-se. n aceasta conceptie, nulitatea este n principiu partiala si remediabila. Finalitatea nulitatii n aceasta conceptie este apararea actului juridic prin mentiunea lui, dupa ce s-au nlaturat efectele care contravin legii.
Conceptia dreptului romn contemporan asupra nulitatii actului juridic este aceea a unei nulitati n principiu partiale si remediabile, nulitatea actului juridic avnd menirea de a suprima numai efectele care contravin dispozitiilor legale ncalcate la ncheierea actului, lasndu-se neatinse celelalte efecte.
n aceasta conceptie nulitatea totala intervine numai atunci cnd clauzele care contravin legii au constituit cauza principala si determinanta a ncheierii actului juridic.
Clasificare nulitatii actelor juridice
Teoria nulitatii actelor juridice clasifica aceste acte, n raport de mai multe criterii, astfel:
Оn raport de natura interesului ocrotit de lege si de regimul ei juridic, nulitatea este de doua feluri: nulitate absoluta si nulitate relativa.
Nulitatea absoluta este sanctiunea ce intervine n caz de nerespectare, cu ocazia ncheierii unui act juridic, a unei norme de drept care ocroteste un interes general, public.
Nulitatea relativa este sanctiunea ce intervine n cazul de nerespectare, cu ocazia ncheierii unui act juridic, a unei norme de drept care ocroteste un interes particular, privat.
ndoctrina si n jurisprudenta se foloseste pentru nulitatea absoluta expresiile “nul de drept” sau “nul”, ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”, iar pentru nulitatea relativa expresiile “actul este anulabil” sau “actul poate fi anulat”.
Оn raport de оntinderea efectelor, nulitatea poate fi totala sau partiala.
Nulitatea totala este aceea care desfiinteaza actul juridic n ntregime.
Nulitatea partiala este aceea care desfiinteaza numai unele efecte ale actului juridic acesta ramnnd n fiinta si producndu-si celelalte efecte.
Оn dreptul civil romn, nulitatea partiala reprezinta regula, iar nulitatea totala exceptia, aceasta nsemnnd ca nulitatea unei clauze a actului juridic nu atrage ineficacitatea ntregului act, ea marginindu-se numai la acea clauza.
Nulitatea totala va interveni ori de cte ori clauza (sau clauzele) care contravine legii a constituit cauza impulsiva si determinanta a ncheierii actului juridic (exemplu bunurile sotilor si nstrainarea lor).
n raport de existenta ori inexistenta unei norme care sa edicteze expres sanctiunea, nulitatea este de doua feluri: expresa sau virtuala.
Nulitatea expresa (textuala, explicita) este aceea care este prevazuta anume ntr-o dispozitie legala.
Nulitatea virtuala (implicita, tacita) este aceea care, fara a fi prevazuta expres de lege, rezulta n mod nendoelnic din felul de exprimare a normei legale sau din scopul acesteia.
Exemplu art ….. declara: “bunurile dobndite n timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobndirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula”.
Pe de alta parte, din modul de redactare sau din scopul anumitor prevederi legale rezulta ca ncalcarea acestora atrage nulitatea actului juridic, desi aceste prevederi nu contin expres sanctiunea nulitatii. Suntem n prezenta unei nulitati virtuale.
Drept exemplu constituie prevederile art. 575 din C. civ. Care declara: “Testamentul trebuie sa fie ntocmit n