Noţiunea şi clasificarea actelor juridice civile латынь
Статья - Разное
Другие статьи по предмету Разное
i juridic civil.
n sfrsit o a treia opinie considera ca obiectul actului juridic civil este nsusi obiectul raportului juridic civil nascut din acel act juridic. Cu alte cuvinte, obiectul actului juridic l constituie conduita partilor, adica actiunile sau inactiunile la care sunt ndreptatite sau de care sunt tinute partile actului juridic. Aceasta opinie este sustinuta de mare majoritate a autorilor care s-au referit la obiectul actului juridic.
Fata de cele aratate consideram ca prin obiect al actului juridic se ntelege conduita partilor stabilita prin actul juridic, adica actiunile sau inactiunile de care sunt tinute partile sau de la care trebuie sa se abtina.
Conditiile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil.
Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii:
- obiectul actului juridic civil trebuie sa existe. Aceasta prima conditie, este si cea mai importanta, deoarece daca obiectul nu exista nu se mai pune problema observarii celorlalte conditii ale sale.
Necesitatea existentei obiectului se apreciaza n momentul ncheierii actului juridic.
Pot alcatui obiect al actului juridic civil si bunurile viitoare, cu exceptia succesiunilor nedeschise nca.
- obiectul actului juridic civil trebuie sa se afle n circuitul civil;
- obiectul actului juridic civil trebuie sa fie determinat sau determinabil;
obiectul este determinat cnd se precizeaza elementele care l individualizeaza si este determinabil cnd se prevad n actul juridic suficiente elemente cu ajutorul carora el va putea fi determinat n viitor. Ratiunea acestei conditii este impusa de nevoia asigurarii executarii exacte a prestatiei la care s-au angajat partile actului juridic, potrivit cu vointa lor. Daca obiectul actului juridic se refera la bunuri certe, conditia este ndeplinita prin indicarea caracterelor lui particulare. Daca nsa este vorba de bunuri generice , determinarea lor se face prin indicarea precisa a cantitatii, a calitatii, valorii sau prin stabilirea unor criterii de determinare viitoare a acestora.
- obiectul actului juridic civil trebuie sa fie posibil. Aceasta conditie este determinata de regula de drept potrivit careia nimeni nu se poate obliga la imposibil. Este vorba aici numai de imposibilitatea absoluta si de nenvins si nu de imposibilitatea rezultnd din nepriceperea debitorului sau din cauze relative (subiective). n cazul obligatiilor de a da un bun cert, imposibilitatea nu poate proveni dect din cauza pieririi bunului respectiv, intervenita anterior, ncheierii actului, iar n cazul obligatiei de a da bunuri de gen, obiectul este imposibil numai n ipoteza cnd nu mai este cu putinta sa se produca bunurile respective, inexistenta lor momentan neconstituind propriu-zis o imposibilitate absoluta de executat. Obligatia de a da se poate referi si la bunuri viitoare cu conditia ca ele sa fie posibile si determinate sau determinabile.
- Obiectul actului juridic civil trebuie sa fiei licit si corespunzator regulilor de morala. Pe cale de consecinta, conduita partilor actului juridic civil trebuie sa fie conform att cu legea, ct si cu regulile de morala. Actele juridice ncheiate cu nesocotirea acestei conditii sunt sanctionate cu nulitate absoluta;
- Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie un fapt personal al celui ce se obliga. Nimeni nu poate fi obligat prin vointa altuia. Nu se poate deci promite ntr-un act juridic faptul altuia, ci numai faptul sau personal, afara de cazul cnd aceasta promisiune se face n calitate de mandatar. Conventia prin care o parte se obliga sa determine pe in tert sa consimta la ncheierea unui act juridic este valabila, deoarece nu se promite faptul tertului, ci faptul propriu de a depune toate diligentele pentru a convinge pe tert sa ncheie actul juridic;
- Cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului. n actele juridice constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se obliga sa fie titular dreptului pentru care s-a obligat. Aceasta conditie este consecinta principiului de drept potrivit caruia nimeni nu se poate obliga n mod valabil la ceva ce nu are sau sa transmita altuia mai multe drepturi dect are el nsusi.
Forma actului juridic civil
Principiul consensualismului actelor juridice civile
n principiu, actele juridice civile nu reclama necesitatea observarii vreunor forme pentru validitatea lor. Vointa juridica manifestata, oricum, prin vorbe, prin nscrisuri, prin semne, etc., este suficienta pentru ncheierea unui act juridic, iar contractul se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor. Vointa juridica este deci independenta de forma pe care o mbraca pentru a se exterioriza. Ea produce efecte juridice, fara a fi nevoie pentru aceasta de a se manifesta n anumite forme.
Prin urmare, n principiu, actele juridice sunt consensuale n ntelesul ca ele se ncheie valabil prin simpla manifestare de vointa a celor de la care emana.
Notiunea si clasificarea conditiilor de forma ale actelor juridice civile.
Prin forma a actului juridic civil se ntelege modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facut cu intentia de a crea, modifica sau a stinge un raport juridic concret. Cu alte cuvinte si ntr-o formulare mai sintetica, forma actului juridic civil reprezinta modul de exteriorizare a manifestarii de vointa.
Ca o derogare de la principiul consensualismului actelor juridice civile, n functie de consecintele juridice ale nerespectarii formei se disting trei conditii de forma si anume:
- forma ceruta ad validatem, adica pentru nsasi validitatea actului juridic civil;
- forma ceruta ad probationem, adica pentru a se face dovada actului juridic civil;
- forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti a actului juridic civil.
Forma ceruta de validitate a actului juridic civil. Actele juridice pentru validitatea carora se cer ndeplinirea sub sanctiunea nulitatii absolute, anumite conditii de forma se numesc acte formale sau solemne. La actele formale sau solemne, forma constituie o conditie de validitate.
Forma ca o conditie de validitate a actului juridic civil consta n necesitatea ndeplinirii formalitatii prestabilite de lege ori de parti privind exteriorizarea vointei cu ocazia ncheierii actului juridic.
Ratiunea formei ca o conditie esentiala de validitate a actului juridic civil este determinata, n primul rnd, de nevoia asigurarii deplinei libertati si certitudini manifestarii consimtamntului n al doilea rnd, de a atentiona partile cu privire la importanta deosebita pe care o au actele ce necesita ncheierea lor ntr-o anumita forma si, n al treilea rnd, de a asigura un control din partea statului cu privire la respectarea conditiilor de validitate a unor acte juridice civile care depasesc prin continutul lor interesele strict personale ale partilor.
Forma ceruta pentru validitatea actului juridic civil se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi specifice ce tin de esenta formei si anume: este un element constitutiv al actului juridic, lipsa formei fiind sanctionata cu nulitate absoluta a actului; presupune manifestarea expresa de vointa, ceea ce exclude manifestarea tacita a vointei partilor si este , n principiu, exclusiva, n sensul ca, de regula, actul se ncheie n forma autentica, si nu permite partilor posibilitatea unei optiuni, cu exceptia testamentului.
Forma ad validatem trebuie sa cuprinda ntregul continut al actului juridic, nefiind admisa trimiterea la o sursa exterioara prin care sa se determine continutul actului juridic civil. De asemenea, actele juridice aflate n raport de interdependenta cu actele formale sau solemne, chiar daca ele privite separat nu trebuie sa ndeplineasca aceasta conditie, trebuie totusi sa fie acte formale sau solemne cum ar fi, spre exemplu, mandatul pentru ncheierea unui act formal trebuie sa mbrace forma autentica. Tot astfel, actul juridic care determina ineficacitatea unui act formal sau solemn trebuie sa fie si el formal sau solemn.
Sunt acte formale: donatia, acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar, ipoteca, contractul de societate comerciala.
- forma-conditie de probatiune a actului juridic civil. Forma ceruta actului juridic pentru a fi folosit ca mijloc de proba consta n cerinta ntocmirii n scris a actului juridic civil, fara ca lipsa acestei forme sa afecteze validitatea actului juridic. Forma ceruta ca o conditie de probatiune a actului juridic, desi nu are nici o influenta asupra validitatii acestuia, totusi ea are un caracter obligatoriu, deoarece, n principiu, este inadmisibil dovedirea actului juridic civil cu un alt mijloc de proba.
Forma ad probationem a fost considerata n literatura de specialitate ca reprezentnd, fie o exceptie de la principiul consensualismului, deoarece manifestarea de vointa trebuie fa