Noţiunea şi clasificarea actelor juridice civile латынь
Статья - Разное
Другие статьи по предмету Разное
discernamntul lor juridic este n curs de formare. Ei au discernamnt, nsa le lipseste experienta vietii juridice, motiv pentru care actele lor juridice sunt ncuviintate n prealabil de ocrotitorii lor legali.
- consimtamntul trebuie sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De aici consecinta ca obligatiile de ordin moral, cele de politete sau pur amicale, precum si cele ncheiate sub o conditie pur postetativa, a carei realizare depinde exclusiv de vointa celui ce se obliga, nu sunt obligatii juridice. n aceste cazuri, declaratia de vointa nu are valoare juridica, fiindca lipseste intentia de a se obliga juridiceste.
- Consimtamntul sa nu fie alterat prin vreun viciu de consimtamnt. Caracterul constient si liber al consimtamntului poate fi alterat de anumite mprejurari denumite vicii de consimtamnt. ntr-adevar, potrivit dispozitiilor art, c civ “consimtamntul nu este valabil cnd este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol”. Viciile care altereaza caracterul constient si liber al consimtamntului sunt: eroarea, dolul, violenta si leziunea.
Viciile de consimtamnt
Eroarea. Eroarea este o falsa reprezentare a realitatii la ncheierea unui act juridic. n raport cu consecintele pe care le produce eroarea poate distinge vointa juridica, poate vicia consimtamntul sau poate sa nu aiba nici o influenta asupra vointei, fiind indiferent din punct de vedere juridic. Rezulta, asadar, ca n functie de efectele la care da nastere, eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumita si distinctiv de vointa, eroare-viciu de consimtamnt si eroare indiferenta.
Eroarea obstacol este cea mai grava forma de eroare, ea mpiedicnd formarea actului juridic. Acest fel de eroare se ntlneste n cazul n care ea cade asupra naturii actului juridic, adica o parte crede ca ncheie un act juridic de vnzare-cumparare, iar cealalta parte ca ncheie un act juridic de donatie, precum si n cazul n care eroarea cade asupra identitatii obiectului, respectiv, o parte crede ca obiectul actului juridic este un apartament, iar cealalta parte ca obiectul actului l constituie o garsoniera.
Eroarea obstacol mpiedicnd formarea actului juridic echivaleaza cu lipsa consimtamntului ceea ce atrage dupa sine nulitatea actului juridic civil ncheiat sub imperiul acestei erori.
Eroarea viciaza consimtamntul n doua cazuri si anume: cnd eroarea cade asupra calitatilor substantiale ale obiectului adica asupra acelor calitati care au fost determinante la ncheierea actului juridic si fara de care daca n-ar fi intervenit eroarea actul nu s-ar fi ncheiat (de exemplu, se crede ca se cumpara un tablou original al unui pictor renumit si n realitate este o copie) si atunci cnd eroarea cade asupra identitatii sau asupra calitatilor speciale ale persoanei celui cu care s-a ncheiat contractul, n acele contracte n care consideratia persoanei cocontractului si a calitatilor sale speciale (aptitudini deosebite, talent, reputatie etc.) sunt hotartoare la ncheierea contractului (actul cu titlu gratuit, mandat, depozit, angajarea de specialisti sau artisti).
Prin urmare, ceea ce viciaza consimtamntul si anularea actului juridic este eroarea asupra motivului determinant, daca acest motiv a fost o calitate substantiala a obiectului sau identitatea ori nsusirile speciale ale persoanei cocontractului.
Actele juridice civile ncheiate sub imperiul erorii sunt sanctionate cu nulitate relativa.
n toate celelalte cazuri, eroarea este considerata ca indiferenta. Ea nu viciaza consimtamntul si ca atare nu are nici o influenta asupra valabilitatii actului juridic (de exemplu, eroarea asupra calitatilor nesubstantiale) erori de calcul.
n functie de natura realitatii fals reprezentate, eroare poate fi: eroare de fapt, adica o falsa reprezentare a realitatii faptelor si eroarea de drept care consta n falsa reprezentare a existentei ori continutului unei legi.
Problema admisibilitatii erorii de drept ca viciu de consimtamnt este controversat. Unii autori invocnd argumente rezultnd din obligatia cunoasterii legii ntemeiaza pe prezumtia de cunoastere a legii considera ca eroarea de drept nu poate fi invocata ca viciu de consimtamnt.
Consideram alaturi de marea majoritate a autorilor, precum si de practica judecatoreasca ca eroarea de drept poate fi invocat ca viciu de consimtamnt. Eroarea de drept n masura n care produce aceleasi efecte ca si eroarea de fapt nu poate fi respinsa ca viciu de consimtamnt, deoarece cel ce invoca eroarea de drept nu cauta sa se sustraga de la aplicarea legii civile, ci se margineste sa arate ca a avut o falsa reprezentare a realitatii cu privire la aceasta, ceea ce are ca urmare anularea actului juridic.
Pentru ca falsa reprezentare a realitatii la ncheierea unui act juridic civil sa fie viciu de consimtamnt trebuiesc ndeplinite cumulativ urmatoarele doua conditii: elementul asupra caruia cade eroarea trebuie sa fie hotartor, determinant pentru ncheierea actului juridic, n sensul ca daca ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu se ncheia si faptul la contracte ca celalalt contractant a cunoscut sau trebuie sa cunoasca, n mprejurarile date, ca motivul determinant asupra caruia a purtat eroarea, a fost determinant, hotartor pentru ncheierea actului juridic.
Conform principiilor probatiunii judiciare, dovada erorii trebuie sa fie facuta de cel ce invoca eroarea ca viciu de consimtamnt. Fiind un fapt juridic eroarea poate fi dovedita prin orice mijloc de proba admis de lege, inclusiv prin martori si prezumtii.
Dolul (viclenia). Dolul este inducerea n eroare a unei persoane prin folosirea de mijloace viclene n scopul de a o determina sa ncheie un act juridic. Dolul nu viciaza consimtamntul direct, ci prin mijlocirea erorii pe care o provoaca. Ceea ce viciaza consimtamntul este, asadar, eroarea provocata de dol. Victima dolului nu se nseala, ci este nselata, fiind indusa n eroare de o alta persoana prin mijloace viclene.
Dolul ca viciu de consimtamnt presupune doua elemente si anume, un element subiectiv intentional, constnd n intentia de a induce o persoana n eroare pentru a o determina sa ncheie un act juridic si un element obiectiv, material care consta n ntrebuintarea de mijloace viclene prin care se nteleg acte combinate de siretenie, abilitati sau masinatiuni cu caracter de nselaciune, prin intermediul carora se realizeaza intentia de inducere n eroare. Acest element al dolului poate consta nu numai dintr-o actiune, ci dintr-o omisiune, dolul fiind cunoscut n acest caz prin denumirea de dol prin reticenta si consta n necomunicarea celeilalte parti a unor mprejurari esentiale pentru ncheierea actului.
Din aceste prevederi legale rezulta ca pentru a fi viciu de consimtamnt, dolul trebuie sa ndeplineasca cumulativ, urmatoarele doua conditii: n primul rnd eroarea provocata de dol sa fie determinanta, hotartoare pentru ncheierea actului juridic sau, asa cum se exprima un autor “masinatia dolosiva trebuie sa-si produca efectele n asa fel nct fara existenta ei actul nu s-ar fi ncheiat” si n al doilea rnd dolul sa emane de la celalalt cocontractant.
Caracterul determinant, hotartor al dolului se apreciaza ca si la eroare, dupa criterii subiective de la caz la caz, n functie de experienta de viata, pregatirea si alte mprejurari care l privesc pe cel ce se pretinde victima dolului.
n ceea ce priveste cea de a doua conditie, care se refera la mijloacele viclene ntrebuintate de una din parti, n literatura de specialitate s-a admis ca aceasta conditie este ndeplinita si atunci cnd provine de la un tert, daca cealalta parte are cunostinta de aceasta mprejurare, precum si atunci cnd mijloacele viclene provin de la reprezentantul celeilalte parti.
Cnd eroarea provocata de dol a fost elementul hotartor care a determinat consimtamntul, dolul se numeste principal si conduce la nulitatea relativa a actului.
Cnd, dimpotriva, eroarea provocata de dol nu a fost elementul hotartor al consimtamntului, dolul se numeste incidental si poate conduce numai la obtinerea de despagubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pret, daca s-a cumparat prea scump din cauza dolului).
Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit, caci dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin orice mijloace de proba.
Desi dolul nu este dect o eroare provocata, el prezinta totusi o utilitate proprie, caci spre deosebire de eroare propriu-zisa dolul viciaza consimtamntul si atunci cnd poarta asupra altor elemente