Notiunea si clasificarea actelor juridice civile
Информация - Разное
Другие материалы по предмету Разное
e capacitatea de exercitiu, dect n cazurile si conditiile stabilite de lege”.
n ceea ce priveste persoanele juridice regula capacitatii de a ncheia acte juridice este subordonarea principiului specialitatii capacitatea de folosinta consacrata prin art. 29 din C. Civ. Potrivit caruia “persoana juridica are capacitate juridica de folosinta potrivit scopului activitatii ei”
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice ia nastere n momentul aprobarii statutului sau regulamentului ei, iar n cazurile cnd urmeaza sa functioneze pe baza regulamentului general privind organizatiile de stat, respectiv din momentul publicarii de catre organul competent a hotarrii de nfiintare a ei. Daca statutul urmeaza sa fie nregistrat, capacitatea de folosinta a persoanei juridice ia nastere din momentul nregistrarii.
Toate actele juridice care nu sunt ncheiate n vederea realizarii scopului persoanei juridice sunt sanctionate cu nulitatea.
Incapacitatea de a ncheia acte juridice trebuie sa fie expres prevazuta de lege, iar textele de lege prin care sunt reglementate astfel de exceptii sunt de stricta interpretare si aplicare.
Fata de notiunea si reglementarile legale privitoare la capacitatea de a ncheia acte juridice civile, se poate concluziona ca aceasta capacitate este o stare de drept n comparatie cu discernamntul care este o stare de fapt care se apreciaza de la persoana la persoana, n functie de aptitudinea si puterea psihointelectuala a acesteia de a aprecia ntre bine si rau, licit si ilicit, moral si imoral, etc.
Consimtamntul
Corelatia dintre consimtamnt si vointa juridica
Pentru ca un act juridic sa ia fiinta si sa produca efecte, este absolut necesara existenta unei vointe care sa-l creeze, deoarece actul juridic este manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a crea, modifica, transmite sau stinge un raport juridic civil.
Privita n realitatea ei psihologica, vointa este un fenomen complex care cuprinde n continutul ei stari intelective (senzatii, perceptii, gndire, memorie); stari afective (emotii si sentimente) si stari volitive (reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliberari, luari de decizii) si sub aspectul ei juridic vointa este un fenomen complex, deoarece structura ei este formata din doua elemente: consimtamnt si cauza a (scop).
Corelatia care exista asadar, ntre vointa si consimtamnt este de tipul ntreg parte, vointa alcatuind ntregul, iar consimtamntul o parte a acestuia.
Formarea si principiile vointei juridice
Ceea ce i determina pe oameni sa ncheie acte juridice este nevoia lor de a-si satisface cerintele de ordin material si spiritual ale vietii cotidiene. Aceasta nseamna ca orice act de vointa urmareste realizarea unui anumit scop. Sub influenta nevoilor se formeaza motivele actiunilor omenesti, motivele constituind, asadar, elementul care-l ndeamna pe om sa-si propuna anumite scopuri, iar scopul reprezinta ceea ce omul tinde sa realizeze. Tocmai aceasta trasatura a actiunii omenesti, de a urmari constient realizarea unui anumit scop, ne ngaduie sa denumim actiunea sa ca act de vointa.
Cntarind motivele care o ndeamna sa actioneze, persoana delibereaza pna cnd intervine motivul determinant care antreneaza hotarrea de a o ncheia actul juridic proiectat.
n procesul psihologic de formare a consimtamntului distingem, prin urmare, mai multe etape, si anume: reflectarea nevoilor n constiinta, aparitia sub - impulsul lor a motivelor care ndeamna la actiune; deliberarea; interventia motivului determinant care este reprezentarea intelectuala a scopului principal, urmarit si, n fine hotarrea de a ncheia actul juridic necesar pentru mplinirea scopului urmarit, adica pentru mplinirea nevoilor care au constituit punctul de plecare al procesului psihologic de formare a vointei juridice.
Din punct de vedere juridic intereseaza numai interventia motivului determinant si hotarrea de a ncheia actul juridic, care constituie cele doua elemente ale vointei juridice si anume:
- consimtamntul, care nseamna hotarrea de a ncheia actul juridic;
- cauza prin care se ntelege scopul concret urmarit prin ncheierea actului respectiv, scop a carui reprezentare intelectuala a constituit motivul determinant ale ncheierii actului juridic civil.
Doctrina juridica civila consacra doua principii ce guverneaza vointa juridica si anume principiul libertatii actelor juridice civile, cunoscut si sub numele de principiu autonom de vointa si principiul vointei reale, numit si principiul vointei interne.
De aici rezulta ca subiectele de drept civil sunt libere sa ncheie orice acte juridice, dar respectnd legea si bunele moravuri. Cu respectarea legii si a regulilor de morala, subiectele de drept civil pot sa dea actului juridic ncheiat, continutul dorit de ele. Ele sunt, de asemenea, libere sa modifice sau sa puna capat actului juridic pe care l-au ncheiat.
Pentru a produce efecte juridice, respectiv, pentru a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice de drept civil, vointa trebuie sa fie exteriorizata de forul interior al autorului ei. Cu alte cuvinte, vointa interna trebuie manifestata n exterior pentru a fi cunoscuta de alte persoane. Vointa juridica cuprinde, asadar, doua elemente: vointa interna (reala) si vointa declarata (exteriorizata). Pentru a putea da nastere la efecte juridice ntre vointa interna si cea declarata trebuie sa existe o concordanta deplina. Exista nsa cazuri n care nu exista concordanta ntre vointa si cea interna, situatie n care se ridica problema careia dintre acesteia trebuie sa i se acorde prioritate.
Definitia si cerintele de validitate ale consimtamntului
Consimtamntul este conditia esentiala, de fond, prevazuta de lege, pentru validitatea actului juridic civil.
Prin consimtamnt se ntelege hotarrea unei persoane de a se obliga juridiceste si manifestarea n exterior a acestei hotarri. Consimtamntul este n aceasta acceptiune, un element fundamental si necesar al oricarui act juridic civil.
ntr-un alt sens, mai apropiat de sensul etimologic al cuvntului prin consimtamnt se desemneaza acordul de vointa al partilor, n actele juridice bilaterale si multilaterale.
Pentru a fi valabil consimtamntul trebuie sa ndeplineasca, cumulativ, urmatoarele cerinte:
- hotarrea de a ncheia actul juridic trebuie sa fie exteriorizata. Atta timp ct consimtamntul nu a fost exteriorizat nu are nici o semnificatie juridica.
Formele declaratiei de vointa pot fi alese liber de catre cei ce ncheie actul juridic cu exceptia cazurilor prevazute de lege, cnd manifestarea de vointa trebuie sa mbrace o forma speciala.
Modurile de exteriorizare a consimtamntului sunt variate. Vorbele si nscrisurile sunt cele mai frecvente. Dar n afara de declaratia expresa, facuta verbal, n scris sau chiar printr-un gest, spre exemplu chemarea unui taxi, consimtamntul se mai poate manifesta si prin savrsirea unei actiuni cum ar fi, spre exemplu, nceperea executarii unui mandat din care rezulta n mod concludent acceptarea mandatului ori chiar prin adoptarea unei anumite atitudini (stationarea taxiurilor n anumite locuri ce le sunt rezervate).
n literatura de specialitate, ca si n practica judiciara s-a pus problema valorii juridice a tacerii. n principiu tacerea prin ea nsasi nu poate valora consimtamntul.
Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri n care tacerea valoreaza consimtamntul. Astfel, daca dupa expirarea termenului stipulat prin contractul de locatiune, locatarul ramne si este lasat n posesia bunului, locatiunea se considera rennoita care se numeste tacita relocatiune. Tacerea mai poate valora consimtamntul atunci cnd partile atribuie tacerii semnificatie juridica de consimtamnt sau o astfel de semnificatie rezulta din obicei.
- consimtamntul trebuie sa provina de la o persoana care are discernamnt. Actul juridic civil fiind un act de vointa, autorii manifestarea de vointa trebuie sa aiba puterea de a discerne si a aprecia consecintele actului juridic pe care le ncheie.
Persoanele care au deplina capacitate de exercitiu, sunt prezumate ca au discernamnt. Minorii pna la vrsta de 15 ani alienatii mintali si debilii mintali pusi sub interdictie judecatoreasca sunt prezumati ca au discernamntul necesar sa ncheie acte juridice civile, fie datorita vrstei lor fragede, fie datorita starii lor de sanatate mintala.
ntre 15 si 18 ani minorii au capacitate de exercitiu restrnsa si n aceasta perioada