Реферат: Introducer.
Introducere
Orice fenomen social ap?rut spontan sau generat de al?i factori necesit?
studierea lui de diferite ?tiin?e ap?rute sau existente la moment in
societatea noastr?. Adoptand principiul c? nimic nu se pierde totul se
transform?, din domeniul ?tiin?elor fizice, teoriei generale a
dreptului, la randu-i, ii revine sarcina elucid?rii evolu?iei rela?iilor
?i a realit??ii sociale. Pentru aceasta ea utilizeaz? un ?ir de metode
specifice numai ei ca ?tiin?? juridic?. Dar pentru definirea complet?
este nevoie nu numai de metodele tradi?ionale adoptate, ci ?i de cele
intrebuin?ate de alte discipline de grani?? ce au intr-o oarecare m?sur?
tr?s?turi comune (istoria, politologia, psihologia, medicina,
cibernetica etc.).
In lucrarea de fa?? ne-am propus s? ar?t?m principalele metode curente
folosite in teoria general? a dreptului, specificul ?i modelul de
ac?iune a fiec?reia. Teoria general? fiind o ?tiin?? juridic? are ca
obiectiv definirea ?i studierea principalelor valori sociale promovate,
precum ?i particularit??ile subtile ce constituie un impediment in
in?elegerea ?i acceptarea lor de c?tre societate. Avand un spectru
variat de abordare ea las? loc deschis pentru ?tiin?ele moderne ?i
viitoare pentru completarea caren?elor observate in societate ?i in lume
in general. Bazandu-ne pe zicala c? nu exist? viitor f?r? trecut,
metodele utilizate actualmente, de?i dup? unii vor fi considerate
invechite, vor constitui un imbold pentru adoptarea unor metode noi de
inalt? operabilitate ?i eficacitate.
Obiectul de studiu
Obiectul ?tiin?ei juridice il constituie studierea dreptului, a
fenomenului juridic in toat? complexitatea sa: dreptul ca ansamblu de
norme, drepturile subiective, rela?iile juridice ?i ordinea de drept din
societate, con?tiin?? juridic?, corela?ia drept stat.
Dac? fa?? de ?tiin?ele naturii, ?tiin?a dreptului se deosebe?te prin
faptul c? are ca obiect nu natura ?i, deci, descoperirea legilor ei de
existen?? ?i manifestare, ci un aspect al vie?ii sociale ?i anume –
dreptul, apoi in cadrul ?tiin?elor sociale ?tiin?a juridic? se distinge
(al?turi de etic?) ca fiind o ?tiin?? normativ?, deoarece fragmentul din
realizarea social? pe care-l studiaz? este reprezentat de normele
juridice.
Ansamblul normelor juridice se constituie intr-un sistem al ?tiin?elor
juridice, in cadrul c?ruia se pot distinge, in func?ie de sfera ?i modul
de abordare a studiului dreptului, trei grupe ?i anume:
?tiin?e juridice teoretice globale;
?tiin?e juridice de ramur?;
?tiin?e juridice istorice.1
In cadrul primei grupe se inscrie Teoria general? a dreptului ?i
statului avand ca obiect abordarea teoretic?, general? a dreptului ?i
statului ?i func?iile ?i formele sale de manifestare.
Teoria general? a dreptului ?i statului, ca ramur? distinct? a
?tiin?elor juridice, apare ?i se constituie, in secolul XX-lea, in prima
sa jum?tate ?i mai pronun?at, dup? cel de-al doilea r?zboi mondial.
Aceasta nu inseamn? nicidecum c? abordarea teoretic?, general? a
studiului ar fi fost neglijat? pan? la epoca contemporan?.
Dimpotriv?, a?a cum am men?ionat preocup?ri in acest sens au existat din
cele mai vechi timpuri. Ele au avut ins? ?i au continuat s? aib? de-a
lungul secolelor un caracter, preponderent filosofic, ajungandu-se in
secolul al XX-lea la constituirea filosofiei dreptului ca ramur?
distinct? a filozofiei ?i ca disciplin? de inv???mant destinat?
studiului teoretico-filozofic al dreptului. In unele ??ri o disciplin?
cu acela?i subiect apare sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.2
Pornind de la leg?tura indisolubil? intre drept ?i stat, ceea ce face ca
oamenii de ?tiin??, speciali?ti in teoria dreptului, s? se ocupe, de
asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter
monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului
?i dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria
general? a statului ?i dreptului.3
In principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul unilateral
f?r? studierea statului, in a?a m?sur? cele dou? fenomene – statul ?i
dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte, no?iuni,
categorii legate de stat se analizeaz? in cadrul disciplinei Teoria
general? a dreptului ?i statului. In orice caz, teoria general? a
dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul,
leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine
armonios inchegat? ?i bine conturat? asupra dreptului.
Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a
dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul
in ansamblu in generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? in
intregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte
concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru
toate ?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm?
juridic? izvor de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere
juridic?, drept subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de
principii generale, valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De
exemplu, principiile legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de
cunoa?tere a legii (nimeni nu se poate scuza de necunoa?terea legii)
?.a. Teoria general? a dreptului ?i statului studiaz?, de asemenea,
metodologia de cercetare, folosit? de ?tiin?a dreptului.4
O aten?ie deosebit? acord? aceast? disciplin? studierii corela?iei
dintre drept ?i putere, drept ?i stat.
Teoria general? a statului ?i dreptului este, evident, o ?tiin??,
intrucat ea opereaz? cu concepte, teorii, principii, legit??i, dar din
alt punct de vedere, sub alt aspect poate fi privit? ?i ca o art?, in
m?sura in care ea solicit? din partea juristului pe lang? cuno?tin?e,
talent, m?estrie ?i capacitatea de a sesiza, cerceta fenomenul juridic,
a-i in?elege legit??ile.
Teoria general? a dreptului nu r?mane la nivelul abstrac?ional, ea are,
de asemenea, o importan?? practic?, servind nemijlocit procesului de
elaborare ?i aplicare a dreptului. In acest scop, este studiat? tehnica
juridic? privind elaborarea ?i realizarea actelor juridice.
Ca disciplin? de inv???mant teoria general? a dreptului ?i statului are
?i un caracter de introducere in studiul materiilor juridice. Ea poate
fi ins? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar
trebui studiat? in ultimii ani sau chiar in ultimul an de studii, dup?
insu?irea majorit??ii materiilor.
In ce prive?te ?tiin?ele juridice de ramur?, acestea s-au constituit pe
m?sura dezvolt?rii ?i extinderii reglement?rilor juridice in cele mai
diverse domenii ale vie?ii sociale ?i constituirii ramurilor (?i
subramurilor) de drept. In principiu, ramura de drept formeaz? obiectul
unei ?tiin?e juridice de ramur?. Astfel dreptului constitu?ional ii
corespunde ?tiin?a dreptului constitu?ional, dreptului civil - ?tiin?a
dreptului civil, dreptului penal – ?tiin?a dreptului penal ?.a.m.d.
studiul dreptului interna?ional constituie obiectul ?tiin?ei dreptului
interrna?ional.
Este important de re?inut c? in denumirea curent? nu se folose?te
terminologia complet? (?tiin?a dreptului constitu?ional) ci aceea a
ramurii (drept constitu?ional, drept civil, drept interna?ional, etc.)
?i pentru a desemna disciplina ?tiin?ific? respectiv?.
Pe m?sur? ce reglement?rile juridice abordeaz? domenii ?i aspecte noi de
reglementare, fenomen ce se manifest? tot mai evident in epoca actual?
ca urmare a transform?rilor sociale, ?tiin?ifice ?i tehnologice, interne
?i interna?ionale, apar ?i noi discipline ?tiin?ifice sau tendin?e de a
crea noi ramuri ale ?tiin?elor juridice. In acest sens se vorbe?te,
bun?oar?, de dreptul mediului inconjur?tor, dreptului afacerilor, sau
dreptul comunitar pentru rela?iile Comunit??ii Economice Europene.5
Studiul istoric al dreptului ?i statului constituie obiectul diferitelor
ramuri ce formeaz? disciplinele sau ?tiin?ele juridice istorice. Dup?
modul in care este abordat? cercetarea istoric? a dreptului, in general,
in lume, intr-o anumit? ?ar? sau numai in cadrul unei anumite institu?ii
se pot distinge, Istoria general? a dreptului, istoria dreptului intr-o
anumit? ?ar?, de pild?, Istoria dreptului Republicii Moldova sau istoria
unei ramuri sau institu?ii, cum ar fi istoria dreptului penal sau
istoria dreptului de proprietate, etc. Aici trebuie s? distingem ?i
disciplina istoria doctrinelor (sau gandirii) juridice care are ca
obiect, a?a cum reiese din denumire, analiza evolu?iei istorice a
diferitelor curente, teorii sau ?coli juridice.
La studiul fenomenului juridic i?i aduc, de asemenea, contribu?ia unele
?tiin?e de grani??, interdisciplinare ce pot fi considerate ca auxiliare
?tiin?elor juridice, cum sunt: criminologia, criminalistica, medicina
legal?, psihiatria juridic?, statistica juridic?, informatica sau
cibernetica juridic?. Folosind mijloacele proprii altor ?tiin?e –
medicina, psihologia, cibernetica ?.a. – acestea au un rol important in
activitatea juridic? la diferitele ei ipostaze.
METODELE CERCET?RII ?TIIN?IFICE A FENOMENULUI JURIDIC
Considera?ii generale
Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a
dreptului care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante
cum ar fi: modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul
dreptului, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u. Intr-o exprimare
plastic?, Mircea Manolescu considera c? metodologia juridic? ar fi
sistemul care organizeaz? leg?turile dintre apele adanci – uneori
lini?tite, alteori tumultuoase - din diferite regnuri juridice, aflate
la atat de deosebite niveluri ?i cu mare accidente de teren intre ele.
Spre deosebire de alte concep?ii care consider? c? metodologia juridic?
este, de fapt, filozofia unei metodologii juridice autonome, in sensul
independen?ei de orice concep?ie filozofic? (“f?r? a se subordona unei
anumite icoane de lume ?i via??”).
Ca ?i in orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe
folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu
ajutorul c?rora are loc studierea dreptului in toat? complexitatea sa.
Metodele de cercetare in domeniul ?tiin?elor sociale s-au dezvoltat ?i
perfec?ionat ?i ele in contextul general al impulsului dat cunoa?terii
?tiin?ifice de noua revolu?ie ?tiin?ific? contemporan?, eviden?iat mai
ales prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii ?i tehnicii de
calcul.
Dac? natura opereaz? spontan, gandirea, in mod special cea ?tiin?ific?,
ac?ioneaz? pe baz? metodic?. Metoda deci apare ca un mijloc eficace al
gandirii. Modul in care cugetarea omeneasc? se desf??oar? reproduce pe
cel al realit??ii.
Din momentul in care s-a stabilit, c? drumul c?tre adev?r este mai
pre?ios decat ins??i st?panirea lui, problema c?ilor pe care cugetarea
le urmeaz? ?i a mijloacelor pe care le folose?te a devenit aproape
chinuitoare.
Problema metodelor de cercetare in domeniul ?tiin?elor sociale este
deosebit de complex? in condi?iile dezvolt?rii contemporane, a
intrep?trunderii diferitor ?tiin?e, inclusiv a apari?iei a a?a-numitor
discipline de grani?? sau de intersec?ie. De aceea, pe lang? metodele
specifice fiec?rei ramuri de ?tiin?e sociale sau ale naturii – se
recurge azi la generalizarea ?i extinderea unor metode, alt?dat? proprii
altor ?tiin?e. In aceast? ordine de idei, men?ion?m extinderea
cercet?rilor interdisciplinare cu folosirea evident ?i a unor metode
complexe. ?tiin?ele juridice nu au fost nici ele scutite de aceast?
orientare, de?i din p?cate, in acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in
pentru cercetarea teoretic? a noilor metodologii ?i, ca o consecin??
fireasc? a acestei st?ri de lucruri, nici utilizarea practic? a noilor
metode nu a inregistrat progresele necesare.
In condi?iile revolu?iei actuale ?tiin?ifice ?i tehnologice se produc
profunde transform?ri – de structur?, de viziune – ce determin? ca
cercetarea ?tiin?ific? s? treac? printr-o muta?ie fecund?. Aceast?
muta?ie aduce in prim plan un spa?iu privilegiat – acela al intalnirii
?tiin?elor, al dezvolt?rii unor cercet?ri la confluen?a, la limita
?tiin?elor.
In plan metodologic asist?m la importante “imprumuturi”, la o adev?rat?
contaminare metodologic?. Fenomenul este resim?it ?i in domeniul
cercet?rii dreptului, in care se imbin? metodele tradi?ionale cu cele
moderne.
Vorbind de metodele de cercetare ale Teoriei generale a dreptului avem
in vedere de fapt metodele de cercetare ale ?tiin?ei juridice, in
general, ?i abordarea lor teoretic?, sarcina ce revine Teoriei generale
a dreptului.
Acum s? facem unele preciz?ri terminologice privind no?iunea de metod?,
metodologie ?.a.m.d.
Cuvantul metod? vine de la grecescul “methodos”- cale, drum, dar ?i:
mod de expunere. Preocuparea pentru perfec?ionarea metodei a dus la
apari?ia ?tiin?ei despre metod? – metodologia. Metodologia reprezint?
sistemul celor mai generale principii de investiga?ie, deduse din
sistemul celor mai generale legi obiective.
Metoda – prive?te fie un anumit principiu metodologic (metod?
particular?), fie un procedeu tehnic oarecare (metod? individual?).
O metod? in sensul adev?rat al cuvantului, trebuie s? fie determinat?
de ins??i obiectul cercet?rii ?tiin?ifice, trebuie s? corespund? legilor
acestuia. Intre diversele trepte metodologice – generala, particulara,
individuala – se stabilesc raporturi complexe, in cadrul c?rora se pot
distinge aspecte caracteristice leg?turi dintre general ?i particular,
dintre parte ?i intreg, dintre proces ?i moment, etc.
O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a fenomenului
juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare in baza c?reia s? se
realizeze o in?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a
dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a
leg?turilor sale multiple cu societatea.
A?a deci, ar?t?m c? prin metode in?elegem un ansamblu de opera?ii
intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite
pentru atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoa?terea unui
fenomen. In acest scop, pot fi folosite ?i anumite procedee tehnice,
care sunt unelte auxiliare ale metodelor ?i nu trebuie confundate cu
acestea.
Studiul metodelor de cercetare in domeniul ?tiin?elor juridice, a
valorii lor euristice pentru descoperirea unor cuno?tin?e noi, revine
teoriei generale a dreptului. Aceasta nu elimin? ins? posibilitatea ca
?i celelalte ramuri ale ?tiin?ei dreptului s?-?i aduc? contribu?ia la
perfec?ionarea metodologiei juridice in domeniul lor de investiga?ii.
No?iunea metodologiei juridice
?tiin?a dreptului i?i afirm? statutul epistemologic printr-o preocupare
constant? ?i veche pentru perfec?ionarea mijloacelor gandirii obiectului
s?u.
In ultimul timp, aceast? preocupare este concentrat? in cadrul teoriei
?i sociologiei juridice.
Preocup?ri de definire a metodologiei juridice ?i de analiz? a metodelor
cercet?rii ?tiin?ifice a dreptului sunt prezente in literatura juridic?.
A?a cum s-a re?inut intr-un ?ir de lucr?ri, metodologia juridic?, poate
s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului, care dezv?luie aspecte
din cele mai importante ?i pasionante, cum ar fi: modul cum lucreaz?
omul de ?tiin??, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.
In ce ne prive?te definim metodologia juridic? ca sistem al acelor
factori de relativ? invarian?? intr-un num?r suficient de mare de
metode, factori ce au ca obiect raporturile, leg?turile, rela?iile ce se
stabilesc intre diferite metode in procesul cunoa?terii fenomenului
juridic.
Factorii de relativ? invarian?? intr-un num?r suficient de mare de
metode sunt in acest caz principiile, normele sau criteriile
metodologice, ele formeaz? con?inutul metodologiei juridice.
Raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc intre diferitele
metode, fie inainte, fie in timpul, fie dup? incheierea actului de
cercetare ?tiin?ific? alc?tuiesc obiectul metodologiei juridice. Acest
obiect nu-l formeaz? deci metodele in sine, ci raporturile multiple
dintre acestea.
Intrucat metodele difer? ca grad de abstractizare, ca arie de aplicare,
ca grad al preciziei pe care o pot oferi cercet?rii ?tiin?ifice, se
justific? dezvoltarea unei metodologii juridice, ca un ansamblu de norme
de selectare, de cooperare ?i apreciere a avantajelor ?i, eventual,
dezavantajului aplic?rii diverselor metode.
Este de remarcat ?i faptul c? analiza sistemului metodelor de cercetare
a fenomenului juridic nu se vrea in nici un fel un “clasament valoric”,
in sensul c? nu poate fi absolutizat? valoarea uneia in raport cu alta.
Totodat? trebuie comb?tut extremismul metodologic. Se impune o strans?
colaborare, o combinare a metodelor de cercetare intrucat fiecare are
voca?ia de a sesiza universalul.
Metodele cercet?rii ?tiin?ifice juridice
Metoda logic?
Cunoa?terea pe cale deductiv? pleac? ?i in drept de la premisa c? nu se
poate dovedi deductiv nimic decat pornind de la principii anterioare.
Exist? pentru deduc?ie un ananke stenai – induc?ia, ?i prin urmare,
experien?a.
Conceptele matematice – scrie Wundt – rezult? din raportul abstract ale
formelor intui?iei ?i reduc intotdeauna la elementele de cea mai simpl?
form? intuitiv?. Jurispruden?a scoate scoate conceptele ei din rela?iile
cele mai complicate ale comer?ului uman ?i ale comportamentului
arbitrar. Astfel matematic este dup? natura problemei cea mai simpl? din
toate ?tiin?ele, iar jurispruden?a, cea mai complicat?.
Deduc?ia in drept este in intregime dominat? de silogismele de
subsumare. Nu intampl?tor, Ath. Joja consider? c? “tehnica juridic? ?i
retorica sunt o alt? obar?ie a logicii”.
S-a discutat indelung in leg?tur? cu existen?a logicii juridice ca o
logic? ra?ional?. In literatura de specialitate din ?ara noastr?,
puntctul de vedere asupra pozi?iei logicii in sistemul ?tiin?elor
logicii juridice, in sistemul ?tiin?elor logicii au diferit. Astfel,
profesorul Gheorghe Enescu consider? c? exist? o logic? judiciar? in
cadrul logicilor normative, iar profesorul Petru Botezat recunoa?te
aportul dreptului la construirea teoriei argument?rii. In general se are
in vedere utilizarea regulilor in activitatea practic? de realizare a
dreptului (logica juridic?) ?i mai pu?in ca un domeniu distinct de
aplicare a logicii in procesul specific de cunoa?tere juridic?, ca o
dialectic? a gandirii juridice, a logicii actului de crea?ie in drept.
Indiferent de pozi?iile exprimate consider?m c? principiile logicii
formale nu se transpun mutais mutandis in domeniul juridic. Ele cap?t? o
expresie specific? in drept. Exprimand o asemenea calitate, Kalimowski,
define?te astfel logica juridic?: “ Studiul gandirii juridice discursive
in toat? intinderea acestuia adic? in toate opera?iile ei intelectuale
pe care le efectueaz? in elaborarea, interpretarea ?i aplicarea
dreptului (G. Kalimowski, De la specificite de la logique citat de Gh.
Mihai “Elemente constructive de argumentare juridic?, Academia Bucure?ti
, 1982, p. 21)
Avand in vedere modul in care ac?ioneaz? norma juridic? asupra
comportamentului uman (prin impunerea unei conduite – a face sau a nu
face ceva – prin permiterea unei conduite, prin recomandare sau prin
stimulare unui gen de conduit?, din punct de vedere al logicii deontice,
s-ar putea formula urm?toarea schem? deontic? a func?ion?rii normei:
con?inut
variabil? indivizibil? pentru agentul ac?iunii;
variabil? propozi?ional? pentru caracterul ac?iunii;
variabil? propozi?ional? pentru caracterul condi?iilor;
un factor deontic.
permis = P
interzis = I
obligatoriu = O agentului
recomandat = R
stimulat = S
a s? intreprind? ac?iunea…. P.
Schem? conceput? de Gh von Wright in: Norm? ?i ac?iune
Aplica?iile logicii nu pot r?mane doar la nivelul logicii deontice. A?a
cum se subliniaz? intr-o lucrare relativ recent?: “… f?r? a respinge
catu?i de pu?in cuceririle logicii deontice ?i importan?a practic? a
acestor cuceriri intr-o mai uman? comcretizare a nobilelor idei ale
justi?iei consider?m c? teoria argument?rii se poate construi ca parte a
logicii juridice…” (Gh. Mihai “Elemente constructive de argumentare
juridic?)
Inc? la inceputul secolului se consider? c? pentru a interpreta dreptul
sau pentru a construi un sistem de cuno?tin?e bazat pe categorii ?i
concep?ii func?ionale, trebuie s? se aplice metoda clasic? a
jurisconsul?ilor. “ aceast? metod? – noteaz? Larnande – se compune din
induc?ie ?i deduc?ie ?i constituie in mod esen?ial din cercet?ri ce
trebuie efectuate asupra constitu?iilor, a acordurilor, a legilor,
precum ?i a deciziilor juridice ?i a practicii ” . Ulterior, utilizarea
instrumentelor logice a privit nu numai analiza construc?iei tehnice a
dreptului – cea care pune in lumin? virtu?ile, teoretice ale unui sistem
de drept - , dar ?i finalit??ile pe care le urm?re?te ?i valorii pe care
le ocrote?te sistemul respectiv. Aceast? extindere a intrebuin??rii
metodei a legat-o mai strans de celelalte metode, a implicat-o in
“defri?area” unor zone de cunoa?tere ignorate pan? atunci.
Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m in
primul rand metoda logic?.
In cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atat de complex, Teoria
dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,
ra?ionamentele logice. F?cand abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,
intampl?tor in existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie,
folosindu-se de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic,
pentru drept. De importan?a aplic?rii Logicii in cercetarea fenomenului
juridic vorbe?te ins??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte
logica juridic?.
Dreptul este o ?tiin?? nu exclusiv – deductiv?. Atat in construc?iile
sale teoretice, cat ?i in practica juridic?, necesitatea argument?rii
se prezint? ca o cerin?? sine qua non ( de la sine ). Cunoa?terea pe
cale deductiv? pleac? ?i in drept de la premisa, c? nu se poate dovedi
deductiv nimic de cat pornind de la principii anterioare.
Metoda logic? este de larg? utilitate in orice act de gandire
?tiin?ific?. In drept ea este o totalitate de procedee ?i opera?iuni
metodologice ?i gnoseologice specifice, prin care se creeaz?
posibilitatea surprinderii structurii ?i dinamicii raporturilor necesare
intre diferite componente ale sistemului juridic al unei societ??i.
Ca ?tiin?? eminamente sistematic?, dreptul se apropie considerabil de
matematic?, astfel c? cineva a putut defini dreptul ca o “matematic? a
?tiin?elor sociale”. O asemenea apropiere este posibil? datorit?
caracterului pregnant logic al dreptului.
Obiectul lor fiind deosebit, matematica ?i dreptul au puncte comune sub
aspectul formei, deducand din necesitatea stringent? a formei ?i
form?rii ipotezelor. O norm? procedural? de drept oblig? pe acela care
face o afirma?ie in fa?a instan?ei s-o dovedeasc?, stabilind ?i reguli
ce alc?tuiesc tehnica dovezii.
Dac? ?tiin?a inseamn? folosirea sistematic? a puterii intelectuale
umane pentru producerea cunoa?terii, ?tiin?a dreptului i?i propune s?
expun? tematic ?i s? analizeze logic dreptul, in a?a fel incat acesta –
ca actor de “ programare ” a libert??ii de ac?iune a oamenilor – s?
constituie un tot coerent, care s? nu contrazic? prin contradic?ii
anterioare.
Juristului – omului de ?tiin?? ?i practicianului – ii este necesar ?i
util intregul aparat al logicii. Am putea chiar afirma c? exist? o
adev?rat? pasiune de drept pentru conceptele logicii formale. Aceasta se
explic? prin simplitatea rezolv?rii problemelor de gandire sau celor de
practic?, se crede adesea c? este suficient s? st?pane?ti formele ?i
perceptele gandirii logice pentru ca succesul s? fie asigurat.
Metoda istoric?
Potrivit metodei istorice ?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul in
perspectiva ?i evolu?ia sa istoric?, de-a lungul diferitelor oranduiri
sociale, ele analizeaz? esen?a, forma ?i func?iile dreptului raportate
la etapa istoric? pe care o str?bate o societate, ?tiut fiind c?
institu?iile juridice poart? pecetea transform?rilor istorice ale
poporului ?i ??rii respective.
Metoda istoric? se implete?te strans cu istoria dezvolt?rii sociale.
Pentru juri?ti este extrem de important? dezvoltarea sensului
evenimentelor trecute. In fiecare lege sunt sintetizate necesit??i reale
ale vie?ii, se exprim? o anumit? stare a moravurilor. Pentru acest
motiv, cunoa?terea reglement?rilor ?i formelor de drept, costituie un
important document ?i pentru istorie.
Legea celor 12 Table, care a rezistat – cu mici modific?ri – timp de
peste zece secole, vast? oper? legislativ? a lui Iustinian (Codul,
Digestele, Institutele, Novelele), Codul lui Manu in India etc., sunt
monumente juridice, dar in egal? m?sur?, acestea dau dovad? evolu?iei
istorice.
In indelungata istorie a poporului nostru, formele dreptului vechi fac
spiritul umanist al setei de dreptate ?i adev?r care au caracterizat
acest popor – urma?ii celor mai drep?i ?i mai viteji dintre traci, cum
ii caracterizeaz? Herodot pe geto-daci.
In constitu?ia poporului (?i in cercet?rile de istorie), legea ??rii sau
obiceiului p?mantului erau socotite ca un “ drept vechi ”, o datin? din
b?trani, provenind din timpuri “ de dinainte “, de la formarea ??rii sau
mai incolo. Mai tarziu in dreptul feudal scris (Pravila lui Vasile Lupu,
Pravila lui Matei Basarab etc.), sunt cuprinse noi reglement?ri, care
oglindesc schimb?rile petrecute in via?a economic?, politic?, cultural?
a ??rilor romane.
In general dreptul urmeaz? firul evolu?iei sociale, in el reflectandu-se
nivelul dezvolt?rii culturale a unei societ??i. Valoarea crea?iei
juridice a diferitor popoare ?i din diferite epoci istorice se
integreaz? in mod nemijlocit in cultura poporului ?i epocii respective,
contribuie ?i, in acela?i timp, de nivelul acestei culturi.
Pentru cunoa?terea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului
concluziile istoricului, a?a cum ?i istoricii trebuie s? se aplece
asupra documentului juridic. Orice istorie trebuie s?-?i propun? ca scop
aflarea ?i dovedirea adev?rului in faptele omene?ti. Ideea dreptului
str?bate de la un cap?t la altul istoria.
Via?a l?untric? a popoarelor nu poate fi bine in?eleas? f?r? cercetarea
a?ez?mintelor lor, care se intemeiaz? pe reglement?ri ?i raporturi
juridice, astfel c? un mare istoric francez a putut conchide: “ Orice
jurisconsult trebuie s? fie istoric ?i fiecare istoric trebuie s? fie
jurisconsult ”. Pentru c? “ ce sunt toate fr?mant?rile popoarelor –
continua Xenopol - decat n?zuin?a de a realiza ideea dreptului sau de a
ap?ra aceast? idee atat in rela?iile dintre popoare, cat ?i in acele
dintre clasele sociale ” .
Istoria cuprinde toate genurile de manifest?ri, deci ?i pe cele
juridice. Ca ?tiin??, ea este un mod de explicare a lumii (anume, a
modului succesiv), iar aceast? explica?ie o realizeaz? utilizand metoda
interferen?ei, prin care se urm?re?te s? se stabileasc? adev?ruri
individuale, dinainte cunoscute.
Apeland la istorie, dreptul i?i afl? condi?iile ce-i pot descifra
ascenden?a; cunoscand formele suprapuse de drept, istoria i?i procur?
statornice modalit??i de atestare documentar?. Teoria general? a
dreptului ?i ?tiin?ele particulare (?tiin?e juridice de ramur?),
abordeaz? de fiecare dat? dimensiunea istoric? a conceptelor ?i
categoriilor cu care opereaz?. Astfel, plecand de la datele pe care le
ofer? istoria, in cercetarea marilor institu?ii juridice ?tiin?a
dreptului, constatand vechimea lor, le urm?re?te evolu?ia, configura?ia,
func?iile etc. Teoria dreptului opereaz? cu categoria de tip a
dreptului, cu cea de bazin de civiliza?ie juridic?, plecand de la datele
de cunoa?tere oferite de ?tiin?a istoriei.
Originea ?i apari?ia statului nu pot fi studiate f?r? s? se porneasc? de
la punctele de vedere afirmate in istorie. Uneori pe baza unor date
istorice se realizeaz? reconstituirea fizionomiei unor institu?ii ale
dreptului, ac?iune ce permite o analiz? retrospectiv? cu largi
implica?ii in in?elegerea pozi?iei respectivelor institu?ii in dreptul
actual.
C. Metoda comparativ?
Logica define?te compara?ia ca pe o opera?ie ce urm?re?te constatarea
unor elemente identice sau divergente la dou? fenomene. Compararea
sistemelor de drept ale diverselor state, a tr?s?turilor ramurilor,
institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas? in
procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.
Aceast? ac?iune a determinat chiar in unele sisteme de inv???mant
juridic recunoa?terea existen?ei unei ramuri ?tiin?ifice – ?tiin?a
dreptului comparat. Extinderea metodei dreptului comparat este impus?
azi in mod esen?ial de sporirea f?r? precedent a leg?turilor statelor,
de cre?terea volumului contractelor economice ?i sociale, urmare a
amplific?rii interdependen?elor in planul dezvolt?rii economice ?i
culturale a ??rilor lumii. Aceast? realitate incontestabil? a zilelor
noastre aduce in prim plan necesitatea cunoa?terii diverselor sisteme
na?ionale de drept.
In forma sa embrionar?, concep?ia asupra necesit??ii dreptului comparat
apare la inceputul sec. XX, cand se avanseaz? ?i primele teze ale unei
forme metodologice universale de studiere a dreptului. In continuare,
literatura juridic? s-a imbog??it sensibil cu lucr?ri ce au pus bazele
nu numai, unei metode a dreptului comparat, ci chiar a ?tiin?ei autonome
a dreptului comparat.
?tiin?a dreptului comparat a fixat deja anumite reguli, care prezint?
utilizarea metodei comparative in drept. Observarea riguroas? a acestor
reguli asigur? succesul metodei, conferindu-i caracterul ?tiin?ific
indispensabil.
Prima regul? a metodei impune a compara numai ceea ce este comparabil.
In cadrul acestei reguli va trebui s? se constate, mai intai, dac?
sistemele comparate apar?in aceluia?i tip istoric de drept sau apar?in
unor sisteme istorice de drept diferite. Dac? sistemele de drept din
care fac parte institu?iile comparate sunt – ideologic vorbind –
antagoniste, este evident c? procedeul compara?iei nu poate fi relevat
decat sub aspectul stabilirii diferen?elor.
Iat?, spre exemplu, dac? am dori s? compar?m reglementarea institu?iei
propriet??ii in familia dreptului romano-germanic (din care face parte
sistemul nostru de drept) ?i familia dreptului musulman, vom utiliza
analiza de contrast (compara?ie contrastant?). Institu?iile fiind
evident deosebite, nu va fi realizat? o juxtapunere a acestora, iar
rezultatele vor fi prea pu?in accentuate. Spre exemplu, in dreptul
musulman se afla teoria teocratic?, potrivit c?reia intregul p?mant
apar?ine lui Alah ?i trimisul s?u Mahomed. Proprietarul suprem al
p?mantului islamic este Califul – reprezentant ?i continuator al
profetului.
Proprietatea este permanent?, neexistand institu?ia prescrip?iei.
Modurile de dobandire a propriet??ii sunt, de asemenea deosebite,
deosebite de cele din dreptul romano-germanic. Diferen?ele sensibile
exist? ?i in leg?tur? cu figura juridic? a altor institu?ii. Spre
exemplu, dreptul musulman reglementeaz? intru-n mod aparte institu?ia
c?s?toriei. Dac? doctrina consider? de origine divin?, dreptul musulman
o trece in randul tranzac?iilor civile (un contract f?cut in vederea
“dreptului de a te bucura de o femeie”, drept recunoscut, evident, numai
b?rbatului). Condi?iile de validitate ale contractului sunt:
Consim??mantul p?rin?ilor;
Prezen?a a doi martori;
Constituirea unei date ( zestre );
Absen?a oric?rui impediment ( dificult??i ).
Logodna este un uzaj constant, fiind un preludiu al c?s?toriei, constand
din declara?ia pretendentului ?i datinile privind incheierea ?i
desfacerea c?s?toriei.
Asemenea date, pe care le furnizeaz? studiul comparatist sunt de natur?
a aduce informa?ii pre?ioase in leg?tur? cu reglement?rile din sisteme
de drept diferite, chiar dac? nu vor putea fi sesizate similitudini sau
juxtapuneri de reglement?ri intre institu?ia din sistemul nostru legal
?i cele din sistemul susnumit.
O alt? regul? a metodei comparative oblig? s? se considere termenii
supu?i compara?iei in conexiunile lor reale, in contextul social,
politic, cultural din care au rezultat. De aici, necesitatea ca in
procesul de comparare s? se plece de la cunoa?terea principiilor de
drept ?i regularit??iilor care comannd? sistemele de drept comparate.
Luarea in discu?ie a principiilor – pe lang? compararea institu?iei ?i
normelor – se impune pentru a m?ri poten?ialul ?tiin?ific al cercet?rii
comparate ?i pentru a preveni un eventual fragmentarism empiric.
Trebuie cercetat apoi sistemul izvoarelor dreptului, care ofer? imaginea
pozi?iei diferite a formelor de exprimare a dreptului (legi, cutume,
precedente judiciare) de la un sistem juridic la altul.
“Comparatismul care dovede?te s? stabileasc? acel comparandum, care este
norma aplicabil? in mod real, va trebui s? ?in? seama de ierarhia
acestor izvoare, de raporturile reale de for?? juridic? dintre ele, de
modul in care se completeaz? reciproc.”
In sfar?it, in aprecierea termenului de comparat se ?ine seama nu numai
de sensul ini?ial al normei, ci ?i de evolu?ia acestuia in timp, in
procesul aplic?rii normei. In acest proces – ?i mai ales cand textul
supravie?uie?te unor perioade social istorice diferite, forma ini?ial? a
regulii de conduit? poate evolua intr-atat, incat sensul normei apare
complet diferit.
Comparatismul va trebui in acest caz s? apeleze la literatura de
specialitate, s? cerceteze starea moravurilor ?i influen?a tradi?iilor.
Func?iile dreptului comparat nu pot fi disociate de func?iile generale
ale Teoriei dreptului (cognitiv?, critic?, practic-aplicativ?).
Compara?ia ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i
clasific?rilor, in procesul de legiferare, metoda comparativ? are, de
asemenea, o importan?? major?, ea furnizand informa?ii pre?ioase
legiuitorului, in leg?tur? cu reglement?rile cuprinse in alte sisteme de
drept sau in documente juridice interna?ionale. Prin studiul comparat al
diferitelor institu?ii juridice na?ionale se desprind factorii se
determin? atat tr?s?turile lor comune cat ?i cele specifice. Comb?tand
in principiu preluarea mecanic? a unor institu?ii ?i reglement?ri
juridice dintr-o ?ar? la alta, ca ?i considerarea unora drept modele de
urmat in alte ??ri, metoda comparat? arat? calea realist? de folosire a
experien?ei legislative ?i juridice, imbog??irea reciproc? a sistemelor
juridice din diferite ??ri ?tiut fiindc? orice reglementare juridic?
trebuie s? izvorasc? ?i s? r?spund? in primul rand nevoilor na?ionale,
specificului ?i particularit??ilor ??rii respective, iar pentru g?sirea
solu?iilor optime va studia, evident ?i, experien?a altor sisteme de
drept.
Importan?a deosebit? a metodei comparate este dat? ?i de crearea unei
ramuri distincte in sistemul ?tiin?elor juridice dreptul comparat
(?tiin?a dreptului comparat), de crearea in numeroase ??ri a unor
catedre ?i institu?ii de drept comparat, inclusiv a unor institu?ii
interna?ionale cum este Academia Interna?ional? de Drept Comparat cu
sediul la Paris.
Metoda sociologic?
Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale foloase
pentru cunoa?terea realit??ii juridice.
Existen?a dreptului este intim legat? de via?a social?. S-ar putea spune
c? aceast? leg?tur? se cristalizeaz? in raporturi mai directe decat
celea ale moralei, spre exemplu, toate fenomenele juridice sunt fenomene
sociale (evident, nu toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice).
Dac? moralitatea nu poate fi nici ea deta?at? de cadrul social in schimb
ea nu se sprijin? pe “agen?i”specializa?i spre a o ap?ra, iar exerci?iul
s?u poate fi la fel de bine individual, cat ?i colectiv.
Dreptul, dimpotriv?, oricare ar fi formele ?i genurile sale, este
totdeauna fondat pe recunoa?terea colectiv? f?r? de care nu s-ar putea
stabili acea coresponden?? intre obliga?iile unora ?i preten?iile
altora. Cu alte cuvinte dreptul este social prin voca?ie ?i prin
con?inut.
Juri?tii au privit dintotdeauna instrumentul lor de lucru – legea ca pe
o realitate cu o incontestabil? inc?rc?tur? social-uman? (“iubi societas
ibi jus” – spuneau romanii). Preocup?ri in direc?ia stabilirii leg?turii
dreptului cu mediul inconjur?tor intalnim din cele mai vechi timpuri. ?i
Aristotel ?i Platon, Cicero, Hobbes, Hugo Gro?ius etc. Au fost
preocupa?i de a stabili o posibil? coresponden?? a legilor in lumea
inconjur?toare. Montesquieu concepea chiar “ spiritul legilor ” in
rela?iile dintre oameni ?i dintre ace?tea ?i mediul inconjur?tor,
definind legile ca raporturi necesare decurgand din natura lucrurilor.
Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metod? sociologic? in
studiul dreptului de la inceputul acestui secol. Sociologia ca atare,
i?i leag? inceputurile de mijlocul secolului trecut. Ca ?tiin?? a
societ??ii, a formelor de coexisten?? social?, sociologia debuteaz? prin
a afi?a serioase rezerve fa?? de ?tiin?a dreptului.
Intalnirea dintre sociologie ?i drept s-a petrecut in condi?iile in
care, la o sut? de ani de al apari?ia, la 1804, a Codului civil francez
s-a constatat o anumit? r?manere in urm? a legilor fa?? de evolu?ia
societ??ii, o anumit? “intarziere cultural?” a dreptului. Aceasta nu mai
putea da intotdeauna solu?ii operative aspectelor noi pe care via?a le
ridica. Dreptul se afla “in intarziere fa?? de fapte”, el incepea s?-?i
dezv?luie limitele.
Se apeleaz? ?i la sociologie, cercetandu-se, dincolo de hotarele – sacre
pan? atunci – ale normei juridice, mediu social care condi?ioneaz?
dreptul. Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l
ca un fapt social – ?i incearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i
influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o
metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social.
Sociologii au recunoscut in preocup?rile str?vechi ale dreptului
elemente importante de sociologie juridic?. Ei au constatat, astfel, c?
dintre toate fenomenele sociale (spirituale, morale, religioase etc.)
fenomenul juridic se impune cu prec?dere ca fiind cel mai caracteristic
din punct de vedere social.
F?cand eforturi pentru a ie?i din tiparele pozitivismului, ?tiin?a
dreptului acord? la randu-i, o tot mai mare aten?ie cercet?rii leg?turii
dreptului cu mediul exterior. Intreb?rile juri?tilor bazate pe “quid
juris” ?i cele ale sociologilor bazate pe “quid facti” incep s?-?i
g?seasc? temeiuri de apropiere.
Specialistul in drept public, profesorul francez Maurice Haurion remarca
faptul c? “ pu?ina sociologie te indep?rteaz? de drept, iar multa
sociologie te readuce la el”. In replic?, sociologul francez – jurist la
origine – George Gurvitch completa (peste timp) “pu?in drept te
indep?rteaz? de sociologie, iar mai mult drept te readuce la ea”.
Cel care pune bazele cercet?rii sociologice a dreptului este juristul
german Eugen Erlich prin lucrarea sa “ Bazele sociologiei dreptului ”,
ap?rut? in 1913.
Erlich, adept al “liberului drept” fundamenteaz? necesitatea unei
cercet?ri mai cuprinz?toare a realit??ii juridice, care nu se poate
reduce la stadiul normelor ?i institu?iilor juridice, fiind necesare
cercet?ri in plan vertical, in adancime pentru a se pune in eviden??
“dreptul viu”.
In continuare cercetarea sociologic? juridic? ia amploare, contribuind
la aceasta atat sociologi de renume cum ar fi: G.Trade, Max Weber, Georg
Simmel ?. a., cat ?i juri?ti bine cunoscu?i, spre exemplu Rudolf
Stammler, Renato Treves, Jean Carbonier etc.
Cercet?rile sociologice juridice dau o perspectiv? nou? studiului
realit??ii juridice, ca realitate social?, verificand modul in care
societatea influen?eaz? dreptul ?i suport?, la randu-i influen?a din
partea acestuia. Acela?i obiect (dreptul) pe care ?tiin?ele juridice il
studiaz? din interior, sociologia juridic? a dreptului pune in lumin?
faptul c? intre fenomenele sociale exist? unele care au un caracter
juridic deosebit – legile, activitatea jurisdic?ional?, activitatea
administrativ?, denumite uneori ?i fenomene juridice primare, intrucat
tr?s?tura lor evident juridic? le face s? se identifice cu dreptul in
acela?i timp ins? exist? ?i fenomene juridice secundare, in care
elementul juridic este mai pu?in evident – responsabilitatea social?,
statutul ?i rolul individului etc., - de?i nu se poate afirma c? acest
element lipse?te cu des?var?ire.
Cercetarea sociologic? juridic? imbr??i?eaz? f?r? discrimin?ri ambele
forme de cuprindere a elementelor de juridicitate in fenomenele vie?ii
sociale. Prin metode care-i r?man specifice (observa?ia, sondajul de
opinie, ancheta sociologic?, chestionarul, interviul), sociologia
juridic? imbr??i?eaz? urm?toarele domenii:
Domeniul cre?rii dreptului;
Domeniul cunoa?terii legilor de c?tre cet??eni ?i organele de stat;
Domeniul pozi?iei subiec?ilor raporturilor sociale fa?? de
reglement?rile juridice in vigoare;
Domeniul cercet?rii cauzelor concrete ale inc?lc?rii dreptului;
Domeniul limitelor reglement?rii juridice, al raportului dintre sfera
reglement?rilor juridice ?i extrajuridice, a formelor juridice ?i
metajuridice de influen?are a conduitei cet??ene?ti.
Intre temele de cercetare sociologic? juridic? se intalnesc:
Document?ri solicitate de organe cu competen?e normative;
Investiga?ii cu caracter de expertiz? legal?;
Investiga?ii privind modul de administrare a justi?iei;
Cunoa?terea legii;
Investiga?ii privind desf??urarea procesului de reintegrare social? a
persoanelor ce au comis fapte antisociale etc.
Cercetarea sociologic? juridic? (metoda sociologic?) poate fi utilizat?
de legiuitor pentru a-?i procura informa?ii in leg?tur? cu m?sura in
care legea este respectat? ?i in ce propor?ie legea i?i g?se?te suport
din partea sentimentului juridic comun.
Exemplu. Sunt bine cunoscute rezultatele cercet?rilor care au stat la
baza unor m?suri legislativ-statale, cum ar fi legisla?ia ?i varsta
adolescen?ei, conceptul de fapte antisocial?, strategia activit??ii de
cunoa?tere a legilor etc. Iat? spre exemplu, in problematica autorit??ii
p?rinte?ti, intr-o anchet? socio-juridic? mai veche desf??urat? in SUA,
cercet?torii ?i-au propus studierea urm?toarelor aspecte:
Coinciden?ele ?i necoinciden?ele intre reglementarea autorit??ii
p?rinte?ti ?i sentimentele juridice ale societ??ii;
Unitatea sau diversitatea acelor sentimente;
Analiza importan?ei unor factori de stratificare a opiniilor in aceast?
materie – varsta, veniturile, sexul, preg?tirea etc., in ce m?sur?
rezultatele cercet?rii sociologice condi?ioneaz? oportunitatea unor
reglement?ri juridice.
Rezultatele cercet?rilor au scos la iveal?, c? in numai cinci din
chestiunile studiate s-a observat o coinciden?? a reglement?rilor de
drept cu sentimentele celor chestiona?i. Intreb?rile puse au fost de
tipul: p?rin?ii au dreptul s? controleze salariile copiilor? Care, poate
fi varsta minim? pentru incheierea c?s?toriei?
Ancheta a scos la iveal?, printre alte concluzii, o lacun? a
reglement?rii legale: inexisten?a unor dispozi?ii privitoare la varsta
adolescen?ei. Sociologia ?i psihologia opereaz? o distinc?ie in evolu?ia
tan?rului, vorbind de adolescen?? ca perioad? imediat premerg?toare
celei de maturitate psihic? (chiar cuvantul vine de la adolesco – ere –
a cre?te, a c?p?ta puteri, a se maturiza).
Adolescen?a este stadiul incepand cu procesul maturiz?rii sexuale, ?i
sfar?ind odat? cu apropierea maturit??ii (biopsihice). In general
perioada se situeaz? intre anii 12/13 – 18/19. De?i exist? in sociologie
asemenea delimit?ri, dreptul nu consider? varsta respectiv? ca o etap?
deosebit? in dezvoltarea personalit??ii ?i nu i se acord? forma unei
categorii juridice separate ( e vorba, binein?eles, de dreptul SUA).
Aceast? anchet? a subliniat concluzii legate, intre altele, ?i de
necesitatea unor revederi ale legisla?iei, in diverse ramuri de drept,
care s? pun? in lumin? asemenea diferen?ieri.
Deci in concluzie putem spune, c? extinderea cercet?rii sociologice cu
metodele proprii inclusiv sondajul de opinie sau ancheta sociologic?, nu
au l?sat pe dinafar? nici aspectele juridice ale vie?ii sociale.
Dimpotriv? ca urmare a extinderii lor s-a conturat sociologia juridic?
ca disciplin? de sinest?t?toare, n?scut? din nevoie ?i ca rezultat al
analizei factorilor sociali de condi?ionare ?i intercondi?ionare ai
dreptului. In efortul de creare ?i conturare cat mai precis? a acestei
discipline a fost creat? o Asocia?ie interna?ional? de sociologie
juridic?, iar la unele Facult??i de drept se predau cursuri in aceast?
materie.
Metodele cantitative ?i alte metode
Metodele cantitative, cap?t? in ultimul timp o tot mai mare pondere in
cercetarea ?tiin?ific? juridic?, cu largi ?i imediate aplica?ii in
practica dreptului. In general azi, teoria juridic? nu poate merge decat
in strans? corela?ie cu nevoile practice ale cre?rii ?i aplic?rii
dreptului.
Ipotezele ?tiin?ifice se cer a fi verificate in cadrul unor strategii
ale dezvolt?rii fenomenului juridic, in ultim? corela?ie cu scenariile
dezvolt?rii economico-sociale. Descifrarea, explicarea, propunerea de
decizii ?i prognoz? se bazeaz? pe aprecieri teoretice argumentate prin
experien?? dobandit? din studiul cazurilor secundare. Exist? in ??rile
occidentale chiar o ramur? specializat? – jurometria – care pleac? de la
procedeul cazuistic ca un mod de abordare orientat spre cazul singular.
Necesitatea introducerii unor metode cantitative in cercetarea
?tiin?ific? juridic? ?i in practica dreptului a izvorat din nevoia de a
conferi noi valen?e acestei cercet?ri, in strans? leg?tur? cu unit??ile
practice. Folosirea calculatoarelor ajut? deciziei, aceast? folosire nu
ingusteaz? posibilit??ile de decizie, ci dimpotriv? le optimizeaz?.
Timpul economisit este folosit la fundamentarea temeinic? a deciziei.
Informatica juridic? imbun?t??e?te procesul decizional prin rapiditatea
efectu?rii diferitelor opera?iuni.
In ultimul timp, chiar in plan decizional se poate vorbi de rolul
ordinatorului – este vorba de deciziile cu caracter “repetitiv” (mai
ales in domeniul deciziei administrative) caracterizate prin faptul c?
in con?inutul lor se face aplicarea mecanic? ?i identic? (pentru
acelea?i categorii de fapte) a unor norme juridice la situa?ii
reductibile in formule matematice finale.
Pe plan mondial cercet?rile de informatic? juridic? au fost orientate in
urm?toarele direc?ii:
Elaborarea ?i sistematizarea legisla?iei;
Eviden?a legislativ?;
Eviden?a deciziilor de practic? judec?toreasc? (a precedentelor
judec?tore?ti);
Stocarea ?i sistematizarea informa?iei juridice;
Eviden?e criminologice etc.
In planul eviden?ei legislative calculatorul, in baza programelor
informatice ofer? datele necesare in vederea aprecierii exacte a
corela?iilor dintre reglement?ri, realizand reces?mantul normelor ce pot
intra in conflict.
Consiliul Europei (prin Direc?ia Afacerilor juridice) ?i Comisia Pie?ei
Comune (prin Serviciul Juridic) desf??oar? in mod coordonat eforturi
pentru unificarea cercet?rilor privind perspectivele legisla?iei
comunitare.
Inc? din anul 1969, comitetul mini?trilor din Consiliul Europei a creat
un organ de exper?i pentru armonizarea modalit??ilor implement?rii
informa?iei juridice in calculator in domeniul privind tratatele
interna?ionale, reglement?ri interne ?i date de statistic? juridic?.
Este in afara discu?iei faptul c?, in condi?iile tehnice actuale nu se
pune problema utiliz?rii calculatorului pentru a inlocui judec?torul in
pronun?area unei solu?ii in procesul judiciar.
Hot?rarea judec?toreasc? nu inseamn? aplicarea pur mecanic? a legii la o
cauz? determinat?. A?a cum nu exist? dou? frunze absolut identice, doi
fulgi de nea la fel, tot astfel nu putem s? intalnim dou? spe?e, dou?
cazuri de via??, identice, chiar dac? in elementele lor generale,
spe?ele ce se deduc in fa?a completului de judecat? pot prezenta (?i
prezint?) multe aspecte comune. Instan?a trebuie, pentru acest motiv, s?
fac? o evaluare a fiec?rei spe?e sub cele mai variate aspecte, cu grij?
de nuan?e ?i de individualizare a tr?s?turilor ce sunt impuse de
circumstan?ele fiec?rei cauze ?i de particularit??ile fiec?rui
participant (reclamant, parat, inculpat, parte civil?, parte
responsabil? etc.) la procesul judiciar. Aceasta nu inseamn? c?
ordinatorul nu-?i afl? locul pe masa judec?torului. Dimpotriv?, a?a cum
demonstreaz? situa?ia organiz?rii instan?elor din ??rile dezvoltate pe
masa fiec?rui judec?tor se afl? un terminal de la care se poate ob?ine
intr-un termen record o cantitate de informa?ie legislativ? de doctrin?
?i de practic?, care scute?te eforturi considerabile, aduce plusul de
exactitate, de siguran?? ?i accelereaz? considerabil rezultatul
(stabilirea ?i motivarea solu?iei).
In general, metodele cantitative aplicate in drept din care am amintit
doar cateva – au meritul incontestabil de a contribui efectiv la
perfec?ionarea reglement?rilor juridice, la sporirea eficien?ei lor
sociale, precum ?i la imbun?t??irea activit??ii practice de realizare a
dreptului. De aceea orice rezerv?, orice prejudecat? cu privire la
utilitatea acestor metode trebuie statornic inl?turate.
Dintre alte metode este de re?inut importan?a folosirii metodei
statistice, util? atat pentru procesul de elaborare a dreptului cat ?i
pentru cel de aplicare. De altfel, statistica judiciar? s-a conturat ca
un domeniu distinct al statisticii.
Cat prive?te metoda experimental? – proprie ?tiin?elor naturii,
men?ion?m c? in domeniul dreptului uneori in domeniul reglement?rii cu
caracter economic, cand punandu-se problema unei transform?ri de
ansamblu, la scara na?ional?, s-a recurs in prealabil la verificarea
noilor m?suri la scar? redus?, in cateva unit??i.
Concluzii
Pornind de la leg?tura indisolubil? intre drept ?i stat, ceea ce face ca
oamenii de ?tiin??, speciali?ti in teoria dreptului, s? se ocupe, de
asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter
monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului
?i dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria
general? a statului ?i dreptului.
In principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul unilateral
f?r? studierea statului, in a?a m?sur? cele dou? fenomene – statul ?i
dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte, no?iuni,
categorii legate de stat se analizeaz? in cadrul disciplinei Teoria
general? a dreptului ?i statului. In orice caz, teoria general? a
dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul,
leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine
armonios inchegat? ?i bine conturat? asupra dreptului.
Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a
dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul
in ansamblu in generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? in
intregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte
concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru
toate ?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm?
juridic? izvor de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere
juridic?, drept subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de
principii generale, valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De
exemplu, principiile legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de
cunoa?tere a legii (nimeni nu se poate scuza de necunoa?terea legii)
?.a. Teoria general? a dreptului ?i statului studiaz?, de asemenea,
metodologia de cercetare, folosit? de ?tiin?a dreptului.
Ca disciplin? de inv???mant teoria general? a dreptului ?i statului are
?i un caracter de introducere in studiul materiilor juridice. Ea poate
fi ins? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar
trebui studiat? in ultimii ani sau chiar in ultimul an de studii, dup?
insu?irea majorit??ii materiilor.
Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a
dreptului care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante
cum ar fi: modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul
dreptului, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.
Ca ?i in orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe
folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu
ajutorul c?rora are loc studierea dreptului in toat? complexitatea sa
In leg?tur? cu acest fapt men?ion?m extinderea cercet?rilor
interdisciplinare cu folosirea evident? ?i a unor metode complexe.
?tiin?ele juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare,
de?i din p?cate, in acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru
cercetarea teoretic? a noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a
acestei st?ri de lucruri, nici utilizarea practic? a noilor metode nu a
inregistrat progresele necesare.
O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a fenomenului
juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare in baza c?reia s? se
realizeze o in?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a
dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a
leg?turilor sale multiple cu societatea.
Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m in
primul rand metoda logic?.
In cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atat de complex, Teoria
dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,
ra?ionamentele logice. F?cand abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,
intampl?tor in existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie,
folosindu-se de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic,
pentru drept. De importan?a aplic?rii Logicii in cercetarea fenomenului
juridic vorbe?te ins??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte
logica juridic?.
In leg?tur? cu metoda istoric? ar?t?m c? potrivit acestei metode
?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul in perspectiva ?i evolu?ia sa
istoric?, de-a lungul diferitelor oranduiri sociale, ele analizeaz?
esen?a, forma ?i func?iile dreptului raportate la etapa istoric? pe care
o str?bate o societate, ?tiut fiind c? institu?iile juridice poart?
pecetea transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii respective.
Apeland la istorie, dreptul i?i afl? condi?iile ce-i pot descifra
ascenden?a. Astfel, plecand de la datele pe care le ofer? istoria, in
cercetarea marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatand
vechimea lor, le urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc.
O alt? metod?, ce poate fi amintit? in cadrul aceluia?i capitol, este
metoda comparat?. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a
tr?s?turilor ramurilor, institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit
extrem de fructuoas? in procesul metodologic de studiere a fenomenului
juridic.
Compara?ia ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i
clasific?rilor, in procesul de legiferare. Metoda comparativ? are, de
asemenea, o importan?? major?, ea furnizand informa?ii pre?ioase
legiuitorului, in leg?tur? cu reglement?rile cuprinse in alte sisteme de
drept sau in documente juridice interna?ionale. Prin studiul comparat al
diferitelor institu?ii juridice na?ionale se desprind factorii se
determin? atat tr?s?turile lor comune cat ?i cele specifice Importan?a
deosebit? a metodei comparate este dat? ?i de crearea unei ramuri
distincte in sistemul ?tiin?elor juridice dreptul comparat.
Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale foloase
pentru cunoa?terea realit??ii juridice.
Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca un
fapt social – ?i incearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i
influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o
metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social. Cercetarea
sociologic? juridic? (metoda sociologic?) poate fi utilizat? de
legiuitor pentru a-?i procura informa?ii in leg?tur? cu m?sura in care
legea este respectat? ?i in ce propor?ie legea i?i g?se?te suport din
partea sentimentului juridic comun.
Necesitatea introducerii unor metode cantitative in cercetarea
?tiin?ific? juridic? ?i in practica dreptului a izvorat din nevoia de a
conferi noi valen?e acestei cercet?ri, in strans? leg?tur? cu unit??ile
practice. Folosirea calculatoarelor ajut? deciziei, aceast? folosire nu
ingusteaz? posibilit??ile de decizie, ci dimpotriv? le optimizeaz?.
Timpul economisit este folosit la fundamentarea temeinic? a deciziei.
Informatica juridic? imbun?t??e?te procesul decizional prin rapiditatea
efectu?rii diferitelor opera?iuni.
Ca o concluzie, dup? prezentarea succint? a metodelor de cercetare, se
impune constatarea c? ele nu trebuie in?elese in mod izolat, ci in
interdependen?a complementaritatea lor. Folosindu-le astfel, cercetarea
?tiin?ific? juridic?, atat cea fundamental?, preponderent teoretic?, cat
?i cea aplicativ? are garan?ia ob?inerii unor rezultate valoroase ?i
utile.
Bibliografie
N. Popa. Teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992.
G.Vrabie, S. Popescu. Teoria general? a dreptului. Ia?i, 1993.
Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.
Bucure?ti, 1983.
Gulipe. C voprosu o formirovanii metodologhii pravovoi nauchi. Sovetscoe
gosudarstvo i pravo. 1991, Nr. 4.
V. Cozlov. Problemi predmeta i metodologhia ob?cei teorii prava.
Leningrad, 1989
D. Ciobanu. Introducere in studiul dreptului. Bucure?ti, 1993.
I. Hum?. Introducere in studiul dreptului. Ia?i, 1993
Teoria general? a dreptului. (curs de lec?ii). N. Novgorod, 1993.
L. Mamut. Nauca o gosudarstve i prave: neobhodimosti radicalinogo
obnovlenia.// Filosofschie nauchi. 1989, Nr. 11
Planul lucr?rii
Introducere ……………………………………………………………………1
Obiectul de studiu ……………………………………………………………2
Metodele cercet?rii ?tiin?ifice a fenomenului juridic……………………….…6
Considera?ii generale……………………………………………………6
No?iunea metodologiei juridice ……………………………………………….9
Metodologia cercet?rii ?tiin?ifice juridice ……………………………………11
Metoda logic?.…………………………………………………..11
Metoda istoric? ……………………………………………….. 14
Metoda comparativ? …………………………………………...16
Metoda sociologic? ……………………………………………20
Metoda cantitativ? ?i alte metode ..…………………………….25
Concluzii ……………………………………………………………………..28
Bibliografie …………………………………………………………………..32
1 I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.
Bucure?ti, 1983, p. 8
2 M. Djuvara. Teoria general? a dreptului (enciclopedie juridic?).
Editura All, 1995
3 I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.
Bucure?ti, 1967.
4 I. Ceterchi, I. Craiovan. Op. citat?, p. 10
5 I. Ceterchi, I. Craiovan. Op. citat?, p. 12.
N. Popa. Lucr. citat?, p 14
S. Popescu, D. Iliescu. Probleme actuale ale metodologiei juridice.
Bucure?ti, 1979.
N. Popa, lucr. citat?, p. 15
N. Popa, lucr. citat?, p. 15
I. Ceterchi, I. Craiovan, lucr. citat?, p. 15
N. Popa, lucr. citat?, p.21.
N. Popa. Teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992, p. 19
R. Davref- Pravoviie sistemi sovremennosti. Moscova, 1988,
V. Zl?tescu, I. Zl?tescu. Regulile metodei comparative in studiul
dreptului. Studii de drept romanesc. 1, 1989.
V. Zl?tescu, I. Zl?tescu. Lucr. citat?, p. 340.
N. Popa. Lucr. citat?, p. 20
N. Popa . teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992.
N. Popa. Lucr. citat?, p. 22
N. Popa. Lucr. citat?, p. 24
N. Popa. Lucr. citat?, p. 25
A. Roth. Individ ?i societate. Bucure?ti, 1986.
V. Hanga. Calculatorul in ajutorul deciziei. Studii de cercet?ri
juridice, Nr.1, 1989
N. Popa. Lucr. citat?, p. 27
1. in condi?iile c este:
 |